Un militar rănit în Afganistan a participat la parada de 1 Decembrie: A trecut pe sub Arcul de Triumf în scaun cu rotile

​Cei care au urmărit parada de 1 Decembrie au putut remarca un militar care a defilat într-un scaun cu rotile, împins de un camarad, în timp ce ținea în mâini steagul Asociației Militarilor Veterani din România. Militarul se numește Andrei Opriș, a luptat în Bosnia, Irak și Afganistan. Întors acasă, luptă acum pentru altă cauză și anume realizarea în România a unui centru de recuperare fizică și psihică a militarilor care au trecut prin războaie.

Urmărește-ne peGoogle news
Un militar rănit în Afganistan a participat la parada de 1 Decembrie: A trecut pe sub Arcul de Triumf în scaun cu rotile
Sursa foto: HotNews.ro

În ultimii ani a devenit un obicei ca la parada de Ziua Națională a României să defileze și reprezentanți ai Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități. Această asociație are în prezent 45 mii de membri cotizanți și filiale în toată țara și chiar în străinătate.

În 2021, cel care deschide detașamentul Asociației Militarilor Veterani este plutonierul major în retragere Andrei Opriș, în vârstă de 42 de ani, care a luptat în Bosnia, Irak și Afganistan.

Andrei este foarte mândru de rolul primit la această defilare și spune că defilarea pe sub Arcul de Triumf, de Ziua Națională, este visul oricărui militar.

Este ceva unic și înălțător. Dacă nu am reușit să trec atunci când eram sănătos bine că mi s-a oferit acum ocazia, când nu mi pot să merg”, povestește militarul.

Andrei Opriș s-a întors pe picioarele lui din misiunile pe care le-a avut în cele trei teatre de operații, împreună cu Batalionul 2 de Infanterie Călugăreni. Ultima misiune în afara țării a fost în 2007, în Afganistan, după care, „purtat de ale tinereții valuri”, așa cum povestește acum, s-a mutat împreună cu iubita de atunci la Râșnov, unde era și o unitate militară de comunicații și informatică.

A solicitat transferul la unitatea respectivă și nu a mai plecat în misiunile de luptă ale armatei române. „Probabil că acolo s-a terminat misiunea mea, încredințată de sus. Fiecare om stă într-un anumit loc atât cât trebuie să stea”, își explică acum Andrei Opriș faptul că nu a mai simțit nevoia la momentul respectiv să plece în războaie.

Andrei nu a avut parte de o viață banală nici după ce a rămas în țară. În 2012 a aflat că are scleroză multiplă în plăci, o boală neurodegenerativă care în cele din urmă l-a dus în scaunul cu rotile. Militarul nu poate să spună dacă boala sa are legătură cu vreun șoc postraumatic suferit după războaiele la care a participat.

Noi militarii nu prea vorbim despre ce se întâmplă în teatrele de operații, nu prea vrem să recunoaștem că traumele există și ne întoarcem acasă cu ele pentru că am fost instruiți să fim puternici și să nu ne văităm și nimeni să nu ne vadă slăbiciunile”, povestește Andrei Opriș.

Despre ce a trăit în misiunile din Irak și Afganistan, Andrei Opriș spune nu are foarte multe de povestit. Misiunea batalionului din care făcea parte a fost una de pază și patrulare, misiune pe care a îndeplinit-o fără incidente deosebite.

Nu a avut colegi răniți sau morți, asta probabil și pentru că „Batalionul 2 Călugăreni este unul de elită”: „Au contat și pregătirea și faptul că am fost concentrați mie la sută pe ce am avut de făcut”, spune acum militarul. Chiar și aceste condiții, „faptul că ne aflam pe teren necunoscut și că simțeam prezența morții la tot pasul în fiecare secundă trăită acolo ne-a marcat”.

Își amintește însă că, atât în Irak, cât și în Afganistan localnicii erau în general prietenoși cu românii. „Veneau copii să ne strângă în brațe, noi îi acceptam, dar pe partea cealaltă eram foarte stresați pentru că nu știai când se poate întâmpla ceva rău. În orice caz, știți cum e, creierul filtrează amintirile și le lasă doar pe cele plăcute, le șterge pe cele neplăcute”, explică militarul.

După ce Armata a luat decizia să-l pensioneze, Andrei spune că și-a găsit o altă misiune importantă în care să se implice: Asociația Militarilor Veterani.

Visul pe care noi, veteranii din această asociație, vrem să ni-l îndeplinim este să facem primul centru de recuperare a veteranilor întorși din teatrele de operații: recuperare psihică, fizică și tot ce ar putea să ne ajute după întoarcerea acasă. Este proiectul nostru, noi lucrăm la el să-l îndeplinim, prin surse proprii, cu ajutorul sponsorizărilor.

Vrem să facem acest centru exact cum au țările din Europa de vest. Fiecare țară are centre care se ocupă cu exact cu reabilitatea militarilor întorși din teatrele de operații. La noi, problema asta cu șocul post-traumatic nu a fost recunoscută decât de vreo câțiva ani”, povestește Andrei Opriș.

Pe lângă asociația veteranilor militari, Andrei Opriș mai are o pasiune și anume poezia. „Trag tare ca în primăvară să scot primul volum de poezii și pe urmă... următoarele. Am ales poezia că vreau să împărtășesc emoții, sentimente și altora, iar multe persoane spun că se regăsesc în poeziile mele”.

Andrei privește cu încredere viitorul și noile misiuni pe care i le-a dat viața. Și asta chiar o face dintr-un scaun cu rotile, din postura de tânăr pensionar:

Am devenit pensionar la 38 de ani, când viața multora începe după 40...A trebuit să stau și să mă adun și să mă reinventez. Dar întotdeauna am avut acest ajutor divin, m-am adaptat ușor la tot felul de situații”, încheie plutonierul major.

Sursa: HotNews.ro