Povestea jandarmului care aduce speranţă în sufletul celor greu încercaţi: „Acum 15 ani nimeni nu îi mai dădea nicio șansă la viață”

„El este Marius, este jandarm. Acum 15 ani nimeni nu îi mai dădea nicio şansă la viaţă. Astăzi el oferă speranţă.

El este Marius, tată, soţ… un OM CU UN SUFLET EXTRAORDINAR. Despre el am putea să scriem o carte.

Ştim că nu vrea acest lucru şi că nu doreşte să se vorbească despre faptele lui, dar noi am zis că ar fi păcat să nu îl cunoaşteţi pentru că acest OM chiar merită“, au scris colegii, pe pagina oficială de Facebook a MAI, despre Marius Săndulescu, jandarm în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Caraş-Severin.

Povestea jandarmului care aduce speranţa în sufletul celor greu încercaţi începe cu 15 ani în urmă, când familia bărbatului a primit o veste neaşteptată.

„În anul 2007 a fost diagnosticat cu o boală rară şi a fost nevoit să se opereze pe creier. Nimeni nu îi mai dădea nicio şansă. Fratele lui chiar a fost sfătuit să-şi amâne nunta.

- Şanse să trăiască sunt, dar foarte mici. Dacă aveţi vreun eveniment în perioada următoare ar fi bine să-l amânaţi“, scriu colegii pe pagina MAI.

Marius s-a dovedit a fi un luptător însă. Operaţia a fost un succes, a urmat recuperarea. Timp de un an jandarmul a mers în cărucior, apoi în cârje şi în baston. Cu multă voinţă a trecut peste toate şi s-a recuperat complet, stabilind că e timpul pentru un nou început.

„De atunci, colegul nostru şi-a propus un singur lucru, cât va trăi, va ajuta oamenii cu tot ce poate el. Aşa că s-a înscris într-o asociaţie de voluntari din Reşiţa“, mai spun colegii.

Iar de aici începe lungul şir al faptelor bune. A adunat în jurul lui oameni cu suflet mare, împreună alăturându-se altor voluntari cu multă muncă în spate.

„Nu a trecut mult timp şi a primit un telefon de la doamna Lili, cea care este inima voluntariatului din zonă.

- Marius, vreau să renovăm câteva saloane de la Secţia de Cardiologie. Te bagi?

- Sigur că da. Un salon îl renovez eu.

- Bun. Dacă ai nevoie de ceva îmi spui.

După orele de program, cu ajutorul colegilor jandarmi, Marius s-a apucat de lucru. Într-un timp record salonul a fost zugrăvit şi toate obiectele de mobilier înlocuite cu altele noi. Grupul sanitar a fost de asemenea renovat în totalitate. Totul cu munca şi banii lor, dar şi a oamenilor cu suflet din judeţ. Aceasta era abia începutul“, continuă colegii să depene povestea lui Marius.

A urmat renovarea Spitalului Staţionar, pe care îl păştea dărâmarea.

„În numai 100 de zile, doamna Lili Gherle, domnul dr. Emil Bunda şi prin implicarea lui Marius şi a voluntarilor, Spitalul Groazei, cum era numit de mai multă lume, a fost renovat. Fiecare salon a fost zugrăvit, dotat cu frigider, televizor şi mobilier nou.

În 100 de zile, ei, cu ajutorul celor pe care i-au mobilizat, au făcut practic minuni. Spitalul a fost schimbat din temelii“, explică reprezentanţii MAI cum s-a produs „minunea“ salvării spitalului.

Cum binele de fiecare dată naşte bine, ambiţia lui Marius nu s-a oprit aici. Pentru că se apropiau sărbătorile, a vrut să-şi implice cunoscuţii într-un proiect de sprijin pentru copiii năpăstuiţi. Şi-au propus să le cumpere mai multor copii din familii nevoiaşe încălţări pentru iarnă. Vestea s-a răspândit iute ca vântul, ajungând inclusiv la urechile copiilor din comunitatea oamenilor care fac bine. aşa a venit o propunere neaşteptată.

„La un moment dat, Marius a fost sunat de un copil din Anina.

- Noi suntem un grup de copii. Am colindat în oraş şi am strâns 1.800 de lei. Vrem să vi-i dăm ca să luaţi pantofi celor care nu au.

- Vă mulţumesc frumos. Când vă găsesc în Anina?

- Păi, suntem aici, nenea. Nu plecăm nicăieri.

- Mă gândeam că fiind vacanţă poate plecaţi pe undeva.

- Nu avem noi unde pleca, că nu au părinţii noştri bani. De fapt, noi nu am plecat niciodată nicăieri.

A doua zi, Marius a plecat să-i cunoască“, povestesc colegii jandarmului.

La întâlnirea cu copiii, aceştia i-au explicat trist că nu mai au 1.800 lei, au doar 1.780, pentru că de 20 de lei le-au cumpărat ciocolată celor mai mici dintre ei. „Marius a luat banii cumva cu lacrimi în ochi. Se adeverea faptul că cei care nu au ştiu întotdeauna că există alţii care chiar nu au deloc. Întors la Reşiţa, Marius a povestit tuturor despre această întâmplare. A doua zi era la acei copii din Anina. Avea cu el suma de 3.200 de lei“, a continuat povestea despre Marius, jandarmul cu suflet de aur. Aşa au plecat acei copii în prima excursie din viaţa lor.

„El este Marius, are 40 de ani. Acum 15 ani nimeni nu îi mai dădea nicio şansă la viaţă. Acum el este cel care oferă speranţă de viaţă celor care o duc mai greu. Şi asta o face în fiecare zi. El este cel care merge în cartierele cu copii care au condiţii mai precare şi le oferă acestora o mică bucurie, atât cât poate el“, îl descriu colegii.

Şi minuni de zi cu zi ar putea fi istorisite la nesfârşit. Despre cum Marius plăteşte cu ajutorul colegilor factura unui bătrân care pe de o parte nu se poate deplasa, iar pe de alta „se strânge“ să plătească curentul electric, despre cum le lasă celor mici jucării de-a lungul dumului care duce spre şcoală etc.

Regăsiţi mai jos întreaga poveste a jandarmului Marius Săndulescu, Omul despre care ar putea fi scrisă o carte, aşa cum au scris-o colegii lui.