Constatare oficială a Guvernului: România e plină de săraci, 50 la sută din populație corespunde definiției

Potrivit indicatorilor de incluziune socială, utilizați în fundamentarea politicilor publice, deprivarea materială severă se referă la cazul persoanelor care, din cauza lipsei resurselor financiare, nu își pot permite cel puțin patru dintre cele nouă elemente componente considerate esențiale pentru un trai decent.

Aceste elemente sunt constituite din achitarea la timp, fără restanțe, a chiriei, ipotecii sau a unor facturi la utilități, asigurarea unei încălziri adecvate a locuinței, posibilitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute, plata unei săptămâni de vacanță anual, consumul de carne sau pește cel puțin o dată la două zile, deținerea unui televizor color, deținerea unei mașini de spălat, deținerea unui telefon (fix sau mobil) și deținerea unui autoturism personal.

În risc de sărăcie sau excluziune socială se află și acele persoane care au un venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din media veniturilor pe adult-echivalent, în totalul populației, precum și persoanele care trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii, adică persoanele (în vârstă de până la 60 de ani) din gospodăriile în care adulții în vârstă de muncă au avut o activitate profesională echivalentă cu mai puțin de 20% din potențialul lor de muncă în ultimul an.

Deprivare materială și socială

Potrivit Guvernului, deprivarea materială și socială se referă la acea persoană care, din cauza lipsei resurselor financiare, nu își poate permite cel puțin 5 dintre cele 13 elemente esențiale.

Printre acestea se numără și posibilitatea înlocuirii mobilierului uzat, posibilitatea înlocuirii hainelor uzate cu unele noi, să aibă două perechi de încălțăminte care să i se potrivească, să cheltuie săptămânal o sumă mică de bani pentru ea însăși („bani de buzunar”), să aibă activități regulate de petrecere a timpului liber, să se întâlnească cu prietenii/familia pentru o băutură/masă cel puțin o dată pe lună și să dețină o conexiune la internet.

În deprivare severă de locuire sunt considerați cei care trăiesc într-o locuință supraaglomerată și care se confruntă, în același timp, cu cel puțin una din situațiile deprivării de locuire.

Deprivarea de locuire măsoară deficiențele locuinței și se calculează făcând referire la câteva caracteristici ale locuințelor: locuință care prezintă scurgeri de apă prin acoperișul imobilului, igrasie sau podele deteriorate; locuință fără baie/duș în interior; locuință fără grup sanitar de folosință proprie în interior.

Se consideră că o persoană trăiește într-o gospodărie supraaglomerată dacă aceasta nu dispune de un număr minim de camere egale cu o cameră pentru familie, o cameră pentru fiecare cuplu din gospodărie, o cameră pentru fiecare persoană singură cu vârsta de 18 ani sau peste, o cameră pentru fiecare două persoane de același sex, cu vârsta între 12 și 17 ani sau o cameră pentru câte doi copii cu vârsta sub 12 ani.

Peste 40% din venit pentru costuri de locuire

În categoria săracilor intră și persoanele care au costuri de locuire de peste 40% din venituri.

Costurile de locuire includ plata dobânzii la creditele ipotecare (fără facilități fiscale) pentru proprietari și plata chiriei, fără a se deduce beneficiile de locuire pentru chiriași și pentru gospodăriile scutite de chirie.

Acestea mai includ asigurarea locuinței, serviciile obligatorii (canalizare, golirea foselor etc.), întreținerea și reparațiile periodice, taxe și costurile utilităților (apă, electricitate, gaze și încălzire).

Sursa: Național