Generalul Virgil Bălăceanu: Pensiile militare de stat nu sunt pensii speciale

Cu ani în urmă, primul preşedinte al României postdecembriste l-a primit pe Comandantul Suprem al Forţelor Aliate din Europa, din acel moment, care i-a spus răspicat interlocutorului român că ţara noastră nu va fi primită în NATO cu nivelul de atunci al salariilor pentru militari şi pensiilor pentru rezervişti. După 31 de ani este agitată din nou, în arena publică, tema menită a reflecta principiul divide et impera.

Generalul Virgil Bălăceanu: Pensiile militare de stat nu sunt pensii speciale
sursa foto: MApN

- După trecerea în rezervă, conaţionalii care au servit ţara sub Tricolor au o multitudine de opţiuni, de la orientarea spre alt domeniu de activitate, la menţinerea într-o neutralitate civică sau asumarea unei identităţi colective, în cadrul unor asociaţii distincte, precum Asociaţia Ofiţerilor în Rezervă din România / A.O.R.R., care şi-a asumat o serie de obiective de interes naţional. Domnule general Virgil Bălăceanu, ca lider al A.O.R.R. puteţi enumera câteva dintre acestea? 

- Asociaţia Ofiţerilor în Rezervă din România, puternică, activă, responsabilă, este titlul cărţii care sub coordonarea domnului general Vasile Băeţelu, urmează să apară la Editura Militară. Un titlu care ne obligă şi ne angajează, dar haideţi să enumerăm domeniile prezente şi cele de perspectivă ale asociaţiei, nu neapărat într-o ordine a priorităţilor, dar cu o ierarhizare ca şi necesităţi de rezolvare a obiectivelor pentru fiecare domeniu.

Voi prezenta desfăşurătorul domeniilor AORR, după cum urmează, probleme sociale, planificarea apărării, apărare teritorială, rezerva Armatei României, rezerva voluntară, mobilitate militară, industrie de apărare şi cercetare-dezvoltare tehnologică militară, cyberdefence (domeniu conex CIOR), pentatlon militar (domeniu conex CIOR), instruirea tinerilor ofiţeri în rezervă (domeniu conex CIOR), educaţie patriotică, limbi străine (domeniu conex CIOR), relaţii internaţionale bilaterale, donaţii şi ajutoare umanitare, iar în viitor, din perspectiva rezervei, medicină operaţională, psihologie militară operaţională, politici de personal, CIMIC (domeniu conex CIOR), precum şi domeniul pregătire premilitară a tinerilor, inclusiv în mediul universitar, şi cel al patrimoniului şi monumentelor.

Am menţionat câteva domenii conexe CIOR, şi e bine să detaliez. A.O.R.R. este membru al C.I.O.R., adică Confederaţia Internaţională a Ofiţerilor în Rezervă, organism ce funcţionează pe lângă NATO, având ca membri asociaţii ale rezerviştilor din statele membre ale NATO, sau partenere.

Domeniile dezvoltate în A.O.R.R. au ţinut seama în primul rând de nevoile de exprimare profesională a rezerviştilor din asociaţie, de apărarea drepturilor acestora, de promovarea spiritului demnităţii şi onoarei militare, de valorificare în relaţia cu parlamentul, cu MApN şi SMAp, cu alte instituţii, a expertizei de excepţie a rezerviştilor proveniţi din militarii activi, a celor din rândurile militarilor cu termen redus sau absolvenţilor şcolilor de ofiţeri în rezervă, a rezerviştilor voluntari, dar şi al civililor cu bakground în domeniul apărării.

Suntem o asociaţie unită în diversitate şi promotoare a coagulării structurilor asociative din sistemul de securitate naţională, fiind iniţiatorii, fondatorii şi promotorii FORUMULUI structurilor asociative din SAOPSN.

- Mariusz Blaszczak, ministrul polonez al Apărării, a declarat, pe 14.02.2021, că armata Poloniei s-a extins deja de la 95.000 de militari pe care îi avea în 2015, la 135.000, inclusiv Forţele Teritoriale de Apărare, şi că efectivele ar trebui mărite, din cauza ameninţării pe care o reprezintă Rusia. Armata României are - oficial - circa 65.000 de militari activi şi aproximativ 53.000 de rezervişti. În ultimele trei decenii nu s-a dorit înfiinţarea Gărzii Naţionale, iar abordarea utilităţii viitoare a unor trupe teritoriale este în poziţia ghiocelului, că tot purtăm acest dialog în luna martie 2021. Care este opinia Dumneavoastră în privinţa evoluţiei dezirabile a apărării României?

- Apărarea României trebuie să aibă ca centru de greutate apărarea teritorială, în contextul apărării colective şi invoc aici articolele 3, 4 şi 5 ale Tratatului de la Washington, ale cărui garanţii de securitate au determinaţii ca membru NATO şi al UE al României, la nevoie putându-se întemeia pe Coaliţia de Voinţă, în baza parteneriatului strategic cu SUA, capacitatea forţelor destinate descurajării şi apărării find indisolubil legată de voinţa poporului şi a statului naţional, de a-şi apăra integritatea teritorială şi suveranitatea constituţională. 

În fapt aplicarea principiilor rezilienţei naţionale (nevoia unui concept al Rezilienţei Naţionale este evidentă), în toată complexitatea lor, dar cu focalizarea pe pregătirea teritoriului, a populaţiei şi a economiei pentru apărare, coroborate cu un proces intens de modernizare şi instruire intensivă a Forţelor Armate, descriu cel mai bine liniile directoare ale noii paradigme a apărării naţionale în cazul României. 

A.O.R.R. dezvoltă şi promovează un set de idei şi analize care vizează pe de o parte rezerva armatei în sine, ştim cât de grave sunt realităţile aici, consecinţă a îmbătrînirii şi a nedesfăşurării activităţilor de instruire a rezervei operaţionale, dar şi privind Forţele de Rezervă, plecând de la considerentul că nicio armată din lume nu poate avea la pace efectivele care sunt necesare pe timpul stărilor excepţionale, urgenţă, asediu, mobilizare şi război, dar şi de la excedentul de armamente şi tehnică militară ca urmare a procesului de modernizare şi înlocuire a echipamentelor din dotare. 

Ca atare abordarea trebuie disjunsă pe etape ce ţin de refacerea rezervei operaţionale, rezerva directă a forţelor active, constituirea Forţelor de Rezervă, în măsură să înlocuiască, completeze, augmenteze, susţine şi sprijini Forţele Active şi într-o etapă ulterioară, în deplină corespondenţă cu evoluţia situaţiei de securitate, de constituire a Forţelor Teritoriale, cu misiuni ce ţin, de regulă, de contextul dezastrelor naturale sau a celor industriale, al ordinii publice şi al ducerii acţiunilor militare în adâncimea teritoriului naţional. 

Este nevoie de etape şi priorităţi pentru că toate aceste structuri au nevoie de resurse umane, financiare şi materiale, suplimentare faţă de actuala structură a sistemului de apărare naţională. Sigur că există şi alte soluţii, de aplicare a conceptului de Forţe Teritoriale, destinând şi pregătind, cu dotare uşoară şi instruire la nivel redus a Jandarmeriei Române, care va avea o nouă misiune, cea de apărare teritorială, pe lângă misiunile consacrate. 

Un asemenea lucru ar presupune ca începând cu starea de asediu, Jandarmeria Română să treacă în subordinea operaţională a Centrului Naţional de Comandă / Cartierul General în termeni vechi. 

Acest lucru ar putea fi realizat şi cu structurile militarizate din Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, care ar deveni structuri teritoriale de apărare civilă concomitent cu instituirea stării de asediu. 

Ar fi o provocare, dar şi o resursă multiplicată, pentru Comandamentul Forţelor Întrunite, ale cărui misiuni de control a spatelui, a adâncimii operative, mai corect spus, ar fi mult uşurate, ţinând seama de insuficienţa forţelor raportată la extensia teritoriului naţional, dar şi a regiunilor. 

Într-un fel am aplica principiile regionalizării şi prin conceptul apărării teritoriale, un exemplu, recunosc nefundamentat îndeajuns, ar fi ca până la constituirea unei brigăzi teritoriale, la nivelul fiecăreia din cele opt regiuni, să avem o brigadă mobilă de jandarmi, cu dual use / dublă utilizare, la nivelul fiecărei regiuni. 

O dezbatere largă, incluzând mediul academic şi media, privind opiniile şi argumentele pro şi contra conexe paradigmei apărării teritoriale, ar trebui lansată cât mai repede, iniţiativa lansării şi prezentarea concluziilor în CSAŢ revenind preşedintelui României, comandantul Forţelor Armate ale României. 

- Chiar dacă România este un stat membru al NATO, pe micul ecran şi în unele publicaţii se propagă, în mod repetat, ideea că în condiţiile unor dificultăţi economice cunoscute şi ale unor diferenţe mari între pensiile unor categorii sociale, din ţara noastră, oficialii de ieri şi de azi continuă dotarea armatei cu tehnică de luptă, parte din aceasta fiind etichetată, chiar de generali în rezervă, drept una învechită. Ce părere aveţi în legătură cu o asemenea manipulare a opiniei publice interne? 

- Cum subliniam anterior, A.O.R.R. a dezvoltat şi o componentă de industrie de apărare, avem colegi cu o expertiză remarcabilă în managementul programelor de înzestrare, a achiziţiilor în domeniul apărării, în tehnică şi tehnologie militară, în producţia de apărare, de stat şi în mediul privat. 

Acestei expertize, în mod obligatoriu îi asociem expertiza generalilor şi ofiţerilor asociaţiei privind planificarea strategică, planificarea înzestrării, planificarea operaţiilor. 

Iată de ce suntem susţinătorii şi oferim expertiză privind dezvoltarea programelor de înzestrare necesare şi potrivite modernizării forţelor armate, dar un alt obiectiv este - având un protocol de colaborare cu Patronatul întreprinderilor din industria de apărare, PATROMIL - restartarea industriei naţionale de apărare. 

Programele de înzestrare, mă refer la cele esenţiale, aprobate de către parlament, sunt în măsură să ofere Forţelor Armate capabilităţi reale de descurajare, de apărare, de lovire, de mobilitate şi protecţie, comparabile, dar şi cu performanţe superioare, celor din dotarea posibililor adversari. Sunt sisteme testate prin proceduri înalt tehnologice, sisteme utilizate cu rezultate notabile, comensurabile, peste rezultatele sistemelor similare, în operaţiile şi campaniile militare contemporane. 

Un singur exemplu, edificator, care poate ilustra concepţia de modernizare a fiecărei categorii de forţe, de data aceasta referindu-ne la categoria rămasă în urmă până acum şi anume Forţele Terestre. 

Un decalog al programelor de înzestrare, angajate şi în perspectivă ar trebui să prezinte pentru Forţele Terestre, sistemele HIMARS, PATRIOT, rachetele antitanc Spyke, transportoarele Pirahna 5, platformele de transport IVECO şi ele sunt în desfăşurare şi se înscriu în criteriile state of the art, nu există îndoială.

Dacă vorbim de second hand, nimeni nu poate fi împotriva - decât din rea voinţă - modernizării maşinii de luptă a infanteriei JDERUL, sau a tancului românesc BIZONUL! 

Perspectiva legată de nevoia imperioasă a autovehiculelor de teren 4x4 blindate, punctelor de comandă de batalion şi de brigadă şi privind al zecelea, cel comun, CBRN, geniu şi spitale de campanie, demonstrează orientarea spre sisteme şi echipamente performante. 

Istoria celor două războaie, când înzestrarea armatei a fost extrem de deficitară, aducând multe, prea multe înfrângeri şi prea multe, mult prea multe jertfe de sânge, ne obligă să investim azi, pentru libertatea de mâine, ce o putem apăra, fără a pierde vieţile a zeci, sute de mii de tineri. Si vis pacem, para bellum! 

- Care este poziţia Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România în privinţa pensiilor militare? 

- Să începem cu un adevăr axiomatic, pensiile militare de stat nu sunt pensii speciale.

În altă ordine de idei, o armată puternică, respectată de poporul şi de statul căruia îi slujeşte, este o armată ce cuprinde deopotrivă pe cei în activitate şi pe cei în rezervă, ale căror drepturi, aşa cum le sunt obligaţiile, devin sacrosante.

În etapa actuală, înţelegând dificultăţile legate de pandemie, obiectivul pe care ni l-am propus, nu este acela de creştere a pensiilor militare de stat, deşi de ani buni acest lucru nu s-a mai întâmplat, ci înlăturarea discriminărilor în sistemul de pensii militare, corelându-ne cu măsurile luate, sau care vor fi luate în sistemul public de pensii, pentru înlăturarea inechităţilor.

Este într-o logică a solidarităţii sociale, ca odată cu înlăturarea inechităţilor din sistemul public de pensii, să realizăm şi eliminarea discriminărilor din sistemul pensiilor militare de stat.

- Terţi, pe care din eleganţă nu o să îi numesc, au susţinut şi motivat financiar diferenţa dintre profesioniştii militari care au activat în teatre de război, precum cel afgan şi acela irakian şi militarii de carieră, care au evoluat doar în interiorul României, dar pe baza eforturilor şi sacrificiilor lor au putut camarazii din Forţa Expediţionară Românească să fie recrutaţi, instruiţi, echipaţi şi retribuiţi pe măsura periculozităţii misiunilor ce urmau să le îndeplinească în Afganistan sau Irak. Unii civili, azi parlamentari, chiar au naivitatea să creadă că avem două armate. Una pentru acasă şi alta pentru misiunile asumate alături de aliaţii din NATO. Sigur că realitatea bate această inepţie, dar tocmai de aceea vă întreb care este punctul de vedere al Dumneavoastră, în această subtilă reiterare a principiului divide et impera?

- Nu este uşor ca să gestionezi situaţii extrem de complexe şi să reuşeşti ca măsura să fie aceeaşi, sau apropiată pentru diversele categorii de personal, ca atare nu putem spune că nu sunt nemulţumiri ce vizează unele drepturi, mai ales în plan financiar, între, spre exemplu, două corpuri de veterani, veteranii de război, omagiul nostru celor ce nu mai sunt şi multă sănătate puţinilor rămaşi şi veteranii din teatrele de operaţii, aprecierea şi deosebita noastră consideraţie pentru devotamentul lor.

Sunt apoi cei care au participat la evenimentele din decembrie 1989, istoria, în timp, va consemna adevărul, armata a fost cea care a salvat statul român şi a instaurat democraţia, renunţând la puterea ce îi aparţinea prin apariţia acelui vacuum de putere, pe care cineva trebuia să îl umple.

Ori au fost şi atunci situaţii limită, pentru un militar situaţia limită este cea în care te confrunţi direct cu moartea, eu unul fiind rănit uşor şi putând spune cu mândrie, dulce ca mierea e glonţul patriei! Cum se va reuşi ca toate aceste corpuri militare, aparţinând unor perioade istorice diferite, unor misiuni şi condiţionări ale misiunilor diferite, unor interpretări sociale şi istorice diferite, să fie într-un tot este greu, foarte greu de răspuns, dar abia atunci am avea cu adevărat simbolul şi realitatea unei armate ca un tot unitar.

Realitatea inexorabilă este că indiferent, repet indiferent, de perioada istorică, de drapelul faţă de care s-a jurat, sau de conţinutul jurământului militar, militarul român a avut şi are o singură cauză şi un singur crez,Ţara şi Poporul Său!

- Când purtam amândoi uniforma Armatei României ne-am întâlnit iniţial la brigada pe care aţi condus-o la Craiova, ulterior la o ceremonie organizată pe litoralul românesc, în legătură cu brigada multinaţională activată de aliaţii riverani la Marea Neagră şi nu în cele din urmă la sediul NATO. Aceste trepte ale carierei Dumneavoastră explică apetenţa pe care o aveţi pentru promovarea şi menţinerea mentalităţii de învingător, în rândurile tuturor celor care cred în menirea Forţelor Armate Române?

- Am învins, pentru că înainte de a crede în mine, am crezut şi cred în camarazii mei, indiferent de nivelul ierarhic pe care se găseau, am crezut şi cred că iubirea de ţară îţi este parte a fiinţei tale şi mândria de a fi român îţi dă performanţa dorită în mediul internaţional şi de ce nu, aşa cum mi se spune şi în familie, marea mea dragoste a fost, este şi va fi, armata română, aşa am fost plămădit, să mă dedic ei cu toată fiinţa mea. Mulţumesc familiei mele pentru înţelegere, lor nu le-a fost uşor!

- Un ex-şef al Statului Major al organismului militar românesc încerca să îmi explice utilitatea dispersării rezerviştilor, încă în putere fizică, nu doar intelectuală, în tot felul de asociaţii. Sigur că nu puţine dintre acestea cultivă orgolii profesionale ce ţin de evoluţiile în timp ale unor categorii de forţe armate sau de arme specifice, cum este infanteria. Totuşi, nu a venit timpul ca dincolo de respectarea libertăţii de exprimare specifică unor percepţii diferite ale realităţilor societăţii de azi să existe şi o unitate de acţiune, prin luări publice de poziţie, periodice, scurte, demne, oportune, la obiect şi fără concesii conjuncturale faţă de diverşi şi trecători oficiali?

- Puţin mai sus am vorbit de platforma de coagulare acţională a structurilor asociative şi a sindicatelor din sistemul de securitate naţională, la ora actuală suntem 53 de asociaţii, fundaţii şi asociaţii în FORUM.

O coincidenţă fericită face ca numai cu câteva zile în urmă să am o discuţie cu doi colegi din sucursala A.O.R.R. Buzău, legată de subiectul unităţii, iar în urma discuţiei aplicate, vom începe, din teritoriu, formularea de propuneri pentru amendarea OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, în sensul generării condiţiilor de asociere nu numai la nivel asociativ şi federativ, aşa cum e acum, dar şi la nivel confederativ, experienţa sindicatelor, deosebit de eficiente în apărarea drepturilor şi libertăţilor membrilor lor, fiind elocventă.

Deci să nu distrugem spiritul de corp, cultura de categorie de forţe, nici mândria armei sau a specialităţii, sau a unităţii care mă reprezintă ca şi carieră militară, dar să fim împreună şi suntem în FORUM, vom fi şi cu personalitate juridică în Confederaţie, pentru a ne apăra şi promova pe noi, slujitorii drapelului tricolor, ce rămâne înmânat familiei când, în ciclul vieţii, trecem Styxul.

- Ca sexagenar, care vă este dorinţa supremă?

- România Reîntregită!

Sursa: Adevărul