9 Februarie - Ziua Internațională a Pizza

Pizza este o mâncare incredibil de populară găsită în întreaga lume.

Feb 9, 2022 - 10:36

Urmărește-ne pe

9 Februarie - Ziua Internațională a Pizza

Foto: Unsplash/ Imagine cu caracter ilustrativ

Pizza poate fi vândută în stare proaspătă sau congelată, în întregime sau în felii. Este un popular fel de mâncare tip fast-food, în special în Europa și America de Nord. Pizza este atât de populară în unele părți ale lumii, cum ar fi în Statele Unite, că o întreagă lună este dedicată onorării elementului alimentar.

În SUA și în unele părți ale Canadei, Luna Națională a Pizza este sărbătorită în luna octombrie, cu iubitorii de pizza consumând diferite tipuri de pizza și vizitând diverse pizzerii în această perioadă. În Kenya, o anumită zi a săptămânii este dedicată promovării pizza, iar pizzeriile oferă chiar pizza suplimentară sau felii de pizza.

Cum era normal, cu o asemenea popularitate, pizza este sărbătorită și la nivel internațional, de ziua ei, 9 februarie.

Pizza este un termen latin, apărut în secolul IX, care înseamnă „pâine plată“. Originea termenului poate fi fie din cuvântul grec ”pikte” (însemnând „cocă frământată”), care în latină a devenit ”picta” și ulterior ”pitta”, așa cum a fost și este cunoscut și în limba română (pită = pâine), fie din termenii latinești ”pinsa” (= a bate aluatul, de exemplu) sau ”picea” (închiderea la culoare a preparatului în cuptor).

Dintre numeroasele definiții date pizzei și aprecieri făcute de cunoscătorii în domeniu, aproape toate arată că atât de răspândita pizza (pron. pița):

1. este un produs /fel de mâncare de origine italiană;

2. este un produs de formă rotundă (prin tradiție, dar și de alte forme), plat și subțire, ca o plăcintă (cum este considerat în unele țări, cu termenul englezesc pie –pron. pai);

3. este alcătuit din două straturi, unul din (aluat de) pâine și altul din ingrediente – neapărat roșii / suc de roșii și brânză (numit englezește topping – partea de sus, termen acceptat peste tot în lume);

4. este copt la cuptor;

5. se consumă caldă sau rece, asociată cu un vin sec – roșu, ca italienii, sau alb.

Deseori, pizza înseamnă doar o felie (o porție) dintr-o pizza întreagă.

Istoria pizzei începe încă din vremea Greciei Antice, când păinii i se dădea o formă rotundă și era coaptă pe pietre fierbinți. În Orientul Mijlociu și Grecia, pâinea începe să aibă forma unei pizza.

Originile pizzei sunt incerte. Unele surse susțin că ar proveni din Italia, altele din Grecia.

În antichitate, pentru prima dată grecii au fost cu ideea de a coace pâine în forme rotunde și plate și de a adăuga diferite alte alimente deasupra. Preferata lor era o combinație de uleiuri de măsline și anumite condimente. Ca toppinguri alegeau cartofi și frunze, diferite feluri de carne și chiar fructe. Mozzarella adevărată era importată de greci din India, astfel că era destul de puțin accesibilă.

Totuși, prima pizza adevărată a fost făcută de brutarul Raffeale Esposito în Napoli, Italia.

După cum spune legenda, Esposito a vrut să produca un fel de pâine care să fie diferită de celelalte care se vindeau în Napoli. Mai întâi a încercat să adauge numai brânză, apoi sos, dedesubt și i-a dat forma unei plăcinte rotunde. Creația sa a fost plăcuta imediat, și Esposito a fost chemat să facă niște pizza pentru vizita Regelui Umberto și a Reginei Margherita în 1889.

A făcut o pizza în trei culori: cu brânză albă, sos roșu și condimente, ca să reflecte steagul italian și loialitatea sa față de țară. A fost o realizare grozavă, și a numit-o pizza margherita după numele reginei.

În 1830, s-au pus bazele unei pizzerii în Napoli, făcând posibil accesul la aceasta deosebită creație pentru restul Italiei. Pizza s-a răspândit și în alte orașe italiene. În plus, a început să se adauge usturoi în compoziție, roșii proaspete și cea mai bună brânză napoletana, faimoasă pentru textura și gustul ei. Aluatul era simplu, făcut din faină, sare, drojdie, apă. Tot în perioada aceasta au început să coacă pizza în cuptor de cărămizi.

Pizza a ajuns în America, Anglia, Franța și Spania foarte repede; cu toate acestea, până după cel de-al Doilea Război Mondial, nu era foarte cunoscută.

După ce au ocupat teritoriul italian, mulți soldați americani și europeni care au gustat pizza, au adus-o în țările lor de origine.

În America, imigranții italieni vindeau pizza în magazinele lor și prima pizzerie a fost deschisă de Gennuardo Lombardi în 1905.

Principalul component al pizzei este blatul, preparat prin coacere din aluat de pâine. Ingredientele pentru aluat sunt cele cunoscute: fâină de grâu, drojdie, apă, sare (și ulei).

Întâi se prepară aluatul, care se lasă la dospit, se mai frâmîntă și se întinde subțire într-o tavă, se lasă la crescut, apoi se adaugă ingredientele (întâi un strat subțire de suc de roșii - sau chiar felii subțiri de roșii ori felii uscate -, pe urmă celelalte ingrediente) și se dă la cuptor, încins viguros mai devreme.

Pizza este gata când ingredientele (toppingul) capătă semne de coacere. Față de această schemă de bază sunt și alte variante, cu unele modificări referitoare la grosimea stratului, ordinea operațiilor ș.a. Grosimea stratului grupează blaturile în trei categorii: subțiri (circa 5 mm), medii (5-10 mm) și groase (peste 10 mm), ultimele numite și „umplute“. În SUA, două tipuri sunt dominante: New York (cu blat subțire și crustă) și Chicago (cu blat gros / adânc, „deep-dish“, pizza „umplută“).

Ingredientele pentru umplutură (toppingul) conțin câteva elemente „standard“, folosite la variantele tradiționale, respectiv: roșii (suc, pulpă zdrobită, felii de roții proaspete, felii uscate), ulei (de măsline, de rapiță, de floarea soarelui etc.), brânză (pentru pizza napolitană originală se folosea la început numai mozzarella din lapte de bivoliță, treptat au intrat alături tot mai multe sortimente de brânzeturi diverse, de regulă brânzeturi cu pastă fermă, grase) și condimente.

Dacă în anii 1940 nu se folosea carnea la prepararea pizzei, astăzi carnea se folosește larg, în variate moduri, îndeosebi mezeluri (speciale pentru pizza); se folosește, de asemenea, carne de specii din cele mai diferite: pasăre, vită, porc, vânat, reptile ș.a.

Peștele (mai ales hamsia) s-a folosit încă de mult ca ingredient, mai târziu s-a răspândit folosirea ciupercilor (crude sau conservate); mai recent, chiar și ouăle s-au adăugat pe lista ingredientelor pentru pizza, deși locul lor este notoriu în alte preparate înrudite. Fructele de mare fac deliciul amatorilor de ingrediente acvatice.

O gamă largă de vegetale (ceapă, usturoi, verdețuri, vinete, dovlecei, dar și ananas etc.) se adaugă constant la lista ingredientelor pentru pizza. La acestea se adaugă o listă consistentă de sosuri fie de utilizare mai largă, fie specializate strict pentru pizza.

Pizza poate lua diverse forme, cum ar fi Pizza Calzone (jumatate din aluat este acoperit cu topping, iar cealalta jumatate se impatureste peste cea cu umplutura, formand un fel de buzunar), rulouri, pan pizza, groase, subtiri etc. Exista astazi Mexican Pizza (o pizza cu ardei iute sau umplutura de taco, branza Cheddar rasa, ceapa tocata, rosii), Ice Cream Pizza, Candy Pizza si altele.

Un om care se pricepe la prepararea pizzei se numeşte “pizzaiolo”, iar un restaurant care serveşte pizza se numeşte “pizzerie” (it. pizzeria).

Zilnic, în Italia sunt consumate şapte milioane de pizza. În ţară există 35.000 de pizzerii şi un sfert de milion de locuri de muncă depind de afacerea de miliarde de dolari.

Cei mai mari fani din lume ai acestei specialităţi sunt locuitorii Americii de Nord, care consumă 13 kg de pizza pe persoană în fiecare an. Italienii ocupă locul al doilea în clasamentul internaţional, cu un consum mediu anual de 7,8 kg. de pizza pe cap de locuitor. Austriecii consumă anual 3,3 kg de pizza pe persoană.

Sursa: Blog EvenimenteZilnice/ RipleyBelieves

Etichete:

Articolul precedent

Lista completă a nominalizărilor pentru Premiile Oscar a fost dată publicității

Următorul articol