„Olandezii au mințit”: Mărturia lui Ernest Oberländer: „Am fost trădat de partenerii olandezi” - Cum au ajuns vitrinele „de grădină” să protejeze aurul dacic
La un an de la jaful care a zguduit lumea culturală, fostul director al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberländer-Târnoveanu, lansează acuzații grave la adresa managementului muzeului olandez din Assen. Într-un interviu marcat de amărăciune, acesta susține că partenerii olandezi nu au respectat standardele de securitate promise, utilizând o sticlă de protecție mult inferioară celei convenite prin contract.
Jaful din 25 ianuarie 2025, în care Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice au dispărut în doar trei minute, rămâne o rană deschisă pentru patrimoniul național, în timp ce piesele de aur sunt în continuare de negăsit.
Capcana încrederii: vitrine de mii de euro, rezistență de „casă și grădină”
Ernest Oberländer a explicat că împrumutul celor peste 600 de piese de aur și argint a fost bazat pe un raport de instalație care specifica utilizarea sticlei antiefracție de tip P6B. În realitate, investigațiile ulterioare și dosarul penal olandez au scos la iveală faptul că Muzeul Drents a folosit sticlă P2B, un material considerat de experți ca fiind „sticlă pentru casă și bucătărie”. Această diferență tehnică a fost fatală: vitrina care adăpostea coiful de aur a cedat după doar două lovituri de ciocan. „Dacă aș fi știut acest detaliu, nu aș fi împrumutat niciodată artefactele. Este o minciună care a distrus o viață de muncă”, a declarat fostul director, care a fost demis de ministrul Culturii în februarie 2025 în urma acestui incident.
Sisteme de securitate eșuate: uși sparte cu artificii și mașini de ceață nefuncționale
Acuzațiile lui Oberländer nu se opresc la calitatea sticlei. Acesta susține că raportul de securitate al muzeului olandez arăta impecabil pe hârtie, dar realitatea din noaptea jafului a fost dezastruoasă. Hoții au pătruns în clădire prin explodarea unei uși exterioare folosind simple bombe de artificii, iar mașinile de ceață, care ar fi trebuit să blocheze vizibilitatea atacatorilor, nu s-au declanșat corect. „Dacă acea ceață ar fi funcționat, ar fi fost ca și cum ai merge prin lapte. Hoții nu ar fi găsit niciodată vitrinele țintă în cele trei minute pe care le-au avut la dispoziție”, a punctat el, subliniind că atacul a fost unul chirurgical, vizând exclusiv cele mai valoroase piese.
Recuperarea după „anul întunecat” și despăgubirile de milioane
Pentru Ernest Oberländer, anul 2025 a fost unul al prăbușirii profesionale și personale, acesta recunoscând că se află sub tratament medicamentos pentru a face față șocului demiterii și pierderii tezaurului. În timp ce el își caută dreptatea în dialogul cu presa străină, statul român a încasat deja despăgubirea integrală de la asigurător, în valoare de 5,7 milioane de euro. Totuși, suma de bani nu poate înlocui valoarea istorică a coifului de la Coțofenești. Deși poliția olandeză a arestat trei suspecți, artefactele rămân dispărute, existând indicii că acestea s-ar putea afla încă pe teritoriul Țărilor de Jos, ascunse de grupări interlope care ar fi orchestrat jaful.
Viitorul MNIR și lecția dură a patrimoniului exportat
După plecarea forțată a lui Oberländer, conducerea MNIR a trecut printr-o serie de interimări, fiind asigurată în prezent de Cornel Ilie, după ce mandatul cercetătorului Ovidiu Țentea s-a încheiat la finalul anului trecut. Scandalul jafului din Olanda a schimbat radical modul în care România gestionează expozițiile internaționale, impunând protocoale de securitate mult mai stricte și o reticență crescută în a mai scoate din țară piese de tezaur de categoria „Tezaur”. Experiența amară de la Assen rămâne un studiu de caz despre cum vulnerabilitățile tehnice mascate de „asigurări verbale” pot duce la pierderea iremediabilă a istoriei.
