AP-STOMA și iluzia reformei prin ordin de ministru: De ce statul nu poate rescrie stomatologia printr-un act administrativ

Problema fundamentală constă în încercarea de a modifica arhitectura unui sistem privatizat forțat acum 25 de ani printr-un simplu ordin de ministru, act care nu are forța juridică de a schimba regimul concurențial sau drepturile economice ale profesioniștilor.

Memoria instituțională: privatizarea forțată din 1999

Pentru a înțelege criza actuală, trebuie privit spre anul 1999, când înființarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a marcat retragerea statului din furnizarea directă de servicii stomatologice. Cabinetele nu au ales piața liberă dintr-o preferință ideologică, ci au fost forțate să se privatizeze. Timp de un sfert de secol, medicii au realizat integral investițiile în spații, aparatură și personal, în timp ce statul a abandonat sistematic finanțarea pacientului. Rezultatul este o rețea privată în proporție de peste 90%, dar subfinanțată cronic de sistemul public.

Ce este, în realitate, AP-STOMA

Programul AP-STOMA este prezentat drept o soluție pentru pacienți, însă structura sa indică altceva:

• Este un program de finanțare instituțională (capacity building) destinat exclusiv unităților sanitare publice.

• Se bazează pe alocări directe de la bugetul de stat, fără a integra rețeaua privată existentă.

• Ignoră principiul „banii urmează pacientul”, neintroducând vouchere sau decontări extinse prin CNAS.

• Creează o capacitate publică paralelă într-o piață deja supraaglomerată de cabinete private.

Limitele juridice ale ordinului de ministru

Punctul critic al programului rezidă în natura sa juridică. Implementarea AP-STOMA prin ordin de ministru ridică probleme grave de legalitate. Un act administrativ subordonat legii poate detalia proceduri tehnice, dar nu poate rescrie rolul statului față de piață sau crea distorsiuni concurențiale. Atunci când un ordin încearcă să modifice arhitectura sistemului de sănătate, vorbim despre un exces de putere, deoarece o schimbare structurală de o asemenea magnitudine necesită un cadru legislativ superior (lege sau ordonanță).

Distorsiunea pieței și concurența neloială creată de stat

Situația actuală este paradoxală și riscantă din punct de vedere economic. După ce a obligat medicii să investească masiv din fonduri proprii, statul reintră acum ca furnizor concurent. Folosind bugete publice, infrastructură de stat și personal plătit din impozite, ministerul creează o concurență neloială cabinetelor private care suportă toate costurile administrative. În absența unor mecanisme de compensare pentru investițiile deja realizate de marea masă a medicilor activi, AP-STOMA favorizează doar anumite cercuri instituționale restrânse.

Vulnerabilitatea reprezentării profesionale

Contextul este complicat și de poziția Colegiului Medicilor Stomatologi din România, care a salutat programul. Criticii susțin că un organism profesional aflat într-un context de mandat juridic neclarificat nu are capacitatea reală de a negocia sau de a impune corecții. Într-o astfel de poziție de vulnerabilitate, instituția de reprezentare tinde să valideze deciziile politice în loc să condiționeze implementarea acestora de protejarea intereselor reale ale profesioniștilor și pacienților.

Necesitatea unei politici coerente de acces

Problema reală a stomatologiei în 2026 nu este lipsa programelor guvernamentale, ci absența unei politici de acces bazate pe finanțarea directă a pacientului și integrarea rețelei private. Un ordin de ministru nu poate repara greșelile structurale de acum 25 de ani. AP-STOMA, în forma sa actuală, riscă să rămână o bifă administrativă care nu rezolvă problema pacienților, dar destabilizează economic o întreagă profesie care a supraviețuit pe cont propriu timp de două decenii.