Mesajul președintei CCR: Constituția, „un legământ viu” și „pavăză invincibilă” pentru democrație și drepturi
România marchează pe 8 decembrie Ziua Constituției, dată proclamată prin Legea nr. 120/1995. Cu această ocazie, președinta Curții Constituționale a României (CCR), prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu, a transmis un mesaj amplu în care subliniază rolul Legii fundamentale ca „legământ constituțional”, document viu și ancora României la valorile euroatlantice.
Constituția: Repere și Semnificație
Elena-Simina Tănăsescu a reamintit că, la intrarea în vigoare după referendumul din 8 decembrie 1991, Constituția a reprezentat:
-
Document Aspirațional: „O promisiune făcută fiecărui cetățean că tranziția democratică va fi realizată cu demnitate și responsabilitate.”
-
Pactul Conviețuirii: Un pact încheiat de toți cetățenii pentru o conviețuire pașnică și un angajament de a stabili și respecta limitele necesare pentru ca puterea să rămână permanent în slujba cetățeanului.
-
Măsura Progresului: Un document viu, capabil să stimuleze „cu rigoare calmă” progresul instituțional și prosperitatea.
Garanții și Rolul Internațional
Șefa CCR a descris Constituția ca fiind o „pavăză invincibilă” pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
-
Ancora Democratică: Legea fundamentală acționează ca o „ancoră pentru apartenența la valorile euroatlantice” și pentru reziliența democratică. Ea este un instrument de consolidare a toleranței și pluralismului și de combatere a tendințelor totalitariste sau extremiste.
-
Legătura Francofonă: Rolul Constituției se proiectează și în plan extern, CCR exercitând Președinția Asociației Curților Constituționale Francofone. Actul constituțional asigură astfel „legătura cu spațiul juridic francofon”, bazat pe cultura dialogului și respectul pentru drepturile omului.
Apel la Încredere și Responsabilitate
În încheierea mesajului său, președinta CCR a făcut un apel către cetățeni, subliniind că Legea fundamentală necesită implicare constantă.
„Constituția României nu este un text îndepărtat, ci un contract viu, care ne cere permanent bună credință, implicare și devotament.”
Ea a punctat că întărirea instituțiilor democratice rămâne o obligație comună, iar Legea fundamentală este un „pact al încrederii — între cetățeni și instituții, între prezent și viitor”.