Presa maghiară ironizează ambițiile României din industria de apărare: „Independența militară începe cu șuruburi importate”

Ironii pe marginea cooperării româno-germane

Declanșatorul comentariilor ironice a fost semnarea contractului dintre România și compania germană Rheinmetall pentru construirea unei fabrici de pulberi, proiect considerat esențial pentru relansarea capacităților strategice de apărare. Presa maghiară a comentat cu sarcasm faptul că Bucureștiul „vrea să devină un gigant militar european”, sugerând că aceste inițiative sunt mai degrabă simbolice decât autonome.

Publicația îl citează pe Mircea Petru Tanțău, directorul fabricii Carfil din Brașov, care a declarat anterior că România își dorește „o dronă românească” și o industrie de apărare independentă. Mandiner răspunde ironic că această „autonomie” presupune, de fapt, „o desfășurare de instructori americani care implementează know-how-ul” și că „independența militară începe cu șuruburi importate”.

Drone „românești” cu ADN occidental

Potrivit articolului, proiectul de producție a dronelor la Brașov nu reflectă o inovație tehnologică românească autentică, ci o dependență structurală de expertiza și componentele occidentale.
„Piloții români de drone primesc instruire de la americani, iar sistemele sunt echipate cu tehnologie occidentală. E greu de vorbit despre independență în aceste condiții”, scrie Mandiner.hu.
Publicația menționează și că cerințele de modernizare ale dronelor – senzori performanți, sisteme antibruiaj, dispozitive speciale – sunt dictate de aliați, nu de industria locală.

De la ambiție la ironie: România, „fabrica de asamblare” a NATO?

Mandiner citează și un interviu acordat de ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, publicației Politico, în care acesta afirma că „dacă cheltuim banii poporului pe apărare, o parte trebuie readuși în economie, prin investiții industriale”.
Publicația ironizează aceste declarații, afirmând că „Guvernul român încearcă să-și vândă visul de reindustrializare la Bruxelles”, adăugând că fabricile anunțate, precum cea de la Brașov sau cea de pulberi de la Făgăraș, sunt „mai degrabă centre de asamblare decât de inovație”.

În concluzie, Mandiner notează că România nu devine mai independentă, ci „mai profund integrată în rețeaua de subcontractare a industriei militare americane”.
„Conducerea românească încearcă să vândă toate acestea sub steagul autonomiei și independenței, în timp ce americanii dictează totul – de la planuri la educație”, încheie publicația.