ÎCCJ: Victorie procedurală pentru reclamanţi în dosarele post-vaccinare — regimul special al răspunderii producătorului nu înlătură calea delictuală
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit, prin Decizia nr. 525 din 18 martie 2025, publicată în octombrie 2025, un principiu esențial pentru litigiile cauzate de vaccinarea anti-COVID-19: o persoană care pretinde că a suferit un prejudiciu în urma administrării unui produs vaccinal poate urmări repararea pagubei atât pe baza regimului special al răspunderii pentru produse cu defecte (Legea nr. 240/2004), cât și în temeiul normelor generale de răspundere delictuală prevăzute de art. 1349 și art. 1357 din Codul civil.
Hotărârea respinge astfel teza potrivit căreia aplicarea legii speciale l-ar exonera automat pe stat sau pe alte entităţi administrative de orice responsabilitate delictuală, stabilind că analiza calităţii procesuale pasive trebuie făcută şi în lumina eventualelor fapte proprii imputabile autorităţilor sau terţilor.
Esenţa deciziei: cumul sau alternativă, nu excludere
Curtea a plecat de la textul expres al art. 9 din Legea nr. 240/2004, norma care consacră caracterul neexclusiv al regimului special, permițând cumulul sau alternativa între răspunderea pentru produse şi celelalte remedii civile. În aplicare, ÎCCJ a statuat că simplul fapt că litigiul are ca obiect un „produs” nu înlocuieşte şi nu eclipsă, de plano, examinarea faptelor şi omisiunilor care pot configura răspunderea delictuală a unor autorităţi.
Pe acest fundament, instanţa supremă a confirmat soluţia Curții de Apel, care reţinuse că excepţiile de lipsă a calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Sănătăţii şi Statul Român nu pot fi pronunţate mecanic fără a se raporta la temeiul delictual invocat subsidiar de reclamant.
Ce s-a întâmplat în cauză: dosarul ajuns la ÎCCJ
Cauza are un parcurs procedural semnificativ: acţiunea civilă a fost introdusă în mai 2023 la Tribunalul Sălaj de o reclamantă care solicita daune morale şi prestaţii periodice, evocând o tromboză produsă după vaccinarea cu un lot identificat al unei firme farmaceutice. Pârâţi în dosar au fost, pe lângă producător, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României. Instanţa de fond a admis iniţial excepţiile de lipsă a calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea în ceea ce îi privea pe aceşti pârâţi.
Curtea de Apel Cluj a schimbat însă cursul: a respins excepţiile formulate în privinţa statului şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond, considerând necesară administrarea probatoriului cu privire la existenţa unei posibile fapte ilicite a autorităţilor (de exemplu, omisiunea retragerii unui lot) care să justifice răspunderea delictuală.
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor au atacat această soluţie la ÎCCJ, susţinând că regimul special al răspunderii producătorului exclude examinarea răspunderii delictuale a statului şi că măsurile publice de sănătate, adoptate în pandemie, le-ar fi conferit o imunitate procesuală. ÎCCJ le-a respins recursurile, motivând că apărătorii recurenți nu au indicat o bază legală concretă şi că sunt obligatorii verificările asupra conduitei autorităţilor atunci când acestea sunt invocate ca posibile fapte proprii.
Distincţia procedurală între calitatea procesuală pasivă şi fond
Unul dintre pivotii justificării Curţii a fost delimitarea clară între problema calităţii procesuale pasive (o chestiune de procedură ce priveşte identitatea pârâtului legitim) şi etapa probei pe fond (existenta faptei ilicite, vinovăţia şi legătura de cauzalitate). ÎCCJ subliniază că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu poate fi folosită ca pretext pentru a scurta sau anticipa verificarea probelor de fond: legitimaţia pasivă trebuie analizată în lumina tuturor temeiurilor invocate, inclusiv a celor delictuale.
Curtea a mai respins argumentul potrivit căruia strategiile naţionale de vaccinare (H.G. nr. 1031/2020) ar neutraliza posibilitatea urmăririi răspunderii delictuale: acele norme sunt relevante pentru substanţa deciziilor administrative, nu pentru idoneitatea pârâtului ca subiect pasiv al acţiunii.
Impact practic: acces sporit la jurisdicţie şi obligaţie de analiza complexă
Decizia ÎCCJ are efecte practice importante. Instanţele vor trebui să permită, dacă reclamantul formulează coerent şi motivat, acţiuni duale — atât pe fondul Legii nr. 240/2004, cât şi pe baza dreptului comun — şi să analizeze excepţiile procesuale luând în calcul şi probele ce susţin o eventuală răspundere delictuală a autorităţilor. Soluţia întărește protecţia accesului la justiţie şi previne soluţii formale care ar bloca examinarea în fond a unor pretinse conduite culpabile.
Dosarul se întoarce acum la Tribunalul Sălaj pentru rejudecare pe fond a pretenţiilor împotriva Statului Român (Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii, Guvern), cu administrarea probelor privind fapta ilicită, vinovăţia, legătura de cauzalitate şi cuantumul prejudiciului. ÎCCJ nu anticipează soluţia finală pe fond, dar impune instanţelor o analiză substanţială, echilibrată între regimul special şi dreptul comun.
