Val de mandate de securitate națională: Peste 2.800 aprobate în mai puțin de un an, niciuna respinsă
Între noiembrie 2024 și septembrie 2025, autoritățile române au emis 2.843 de mandate de securitate națională (MSN) – instrumente legale care permit interceptări, supravegheri și alte măsuri intruzive în numele protejării siguranței statului.
Datele au fost comunicate de Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), la solicitarea publicației Gândul, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Potrivit sursei citate, niciuna dintre cererile formulate nu a fost respinsă, ceea ce ridică întrebări privind gradul de control judiciar și transparența procedurii.
Aproape 8.600 de mandate în trei ani
Statistic, datele indică o creștere constantă a activității de supraveghere. În ultimii trei ani, judecătorii ÎCCJ au aprobat 8.603 mandate de securitate națională, fără a respinge vreo solicitare venită din partea structurilor de informații.
Mandatele sunt cerute, de regulă, de instituții precum Serviciul Român de Informații (SRI), Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) sau alte structuri cu atribuții în domeniul siguranței naționale.
Cum se emite un mandat de securitate națională
Potrivit legii, procesul implică o dublă aprobare: inițial, solicitarea este analizată și avizată de Procurorul General al României, după care este transmisă unui judecător desemnat al Înaltei Curți. Doar după această etapă mandatul devine executoriu.
În perioada analizată, nu a existat niciun caz în care Parchetul General sau Înalta Curte să fi respins o cerere.
Ce permite un mandat de securitate națională
Un MSN oferă autorităților posibilitatea de a aplica o gamă largă de măsuri intruzive, precum:
-
interceptarea și înregistrarea comunicațiilor telefonice sau online;
-
supravegherea persoanelor vizate și a celor cu care acestea interacționează;
-
căutarea și ridicarea de obiecte din spații private, inclusiv cu repunerea lor pentru disimularea operațiunii;
-
instalarea de echipamente de interceptare;
-
localizarea și urmărirea prin GPS;
-
interceptarea corespondenței;
-
accesarea informațiilor privind tranzacțiile financiare.
Astfel de măsuri pot fi dispuse doar în cazurile în care există amenințări la adresa siguranței naționale, precum terorismul, spionajul, acțiunile subversive sau atentatele la ordinea constituțională.
Un interval cu mize majore politice și judiciare
Perioada în care au fost emise cele 2.843 de mandate – noiembrie 2024 – septembrie 2025 – acoperă momente de maximă sensibilitate: de la ziua alegerilor prezidențiale (24 noiembrie 2024) până la trimiterea în judecată a dosarului „Georgescu”, o cauză în care procurorii au invocat amenințări la ordinea constituțională.
Deși autoritățile nu au detaliat câte dintre mandatele emise au legătură cu acest dosar sau cu campaniile electorale din aceeași perioadă, coincidența cronologică a ridicat semne de întrebare în rândul experților în drepturile omului și al organizațiilor civice care monitorizează activitatea serviciilor de informații.
Lipsa respingerilor – între eficiență și opacitate
Specialiștii consultați de Gândul atrag atenția că procentul de 100% al aprobărilor nu este neapărat un semn al eficienței, ci al lipsei de transparență și control democratic redus asupra activităților de supraveghere.
Mandatele de securitate națională rămân documente clasificate, iar cetățenii vizați nu sunt informați niciodată dacă au fost supuși unor astfel de măsuri, decât în cazurile în care datele obținute sunt folosite ulterior în anchete penale.
România nu este o excepție în materie de supraveghere preventivă, însă numărul mare de mandate raportat la populație și lipsa refuzurilor judiciare contrastează cu practicile din alte state membre ale Uniunii Europene, unde există un control parlamentar mai strict asupra serviciilor de informații.