Tezaurul României, o rană deschisă de peste un secol - BNR: „Recuperarea aurului de la Moscova este o datorie morală și istorică”
BUCUREȘTI – Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), a reafirmat, într-un interviu acordat postului TVP World, că recuperarea tezaurului românesc aflat în Rusia reprezintă „o datorie morală și istorică” față de generațiile trecute și viitoare. Declarația sa reînvie una dintre cele mai vechi dispute diplomatice dintre București și Moscova — o chestiune nerezolvată de mai bine de 100 de ani.
Aurul României, plecat spre siguranță și rămas prizonier în Rusia
În decembrie 1916, în plin Prim Război Mondial, România – aliată cu Rusia, Franța și Marea Britanie – se afla într-o situație critică. Trupele germane și austro-ungare ocupaseră Bucureștiul, iar Guvernul, Familia Regală și principalele instituții s-au retras la Iași, devenit capitala temporară a țării.
Pentru a-și proteja rezervele, autoritățile române au decis transferul tezaurului la Moscova, în custodia aliatului rus. Două trenuri au transportat, în decembrie 1916 și august 1917, 91,5 tone de aur din rezervele BNR, alături de bijuterii, arhive, documente de stat și opere de artă.
După Revoluția bolșevică din octombrie 1917, noul regim comunist a refuzat să restituie bunurile românești. Aurul a rămas blocat în Rusia, iar de atunci, toate încercările României de recuperare au eșuat.
„Pentru noi, recuperarea acestei comori este o datorie morală față de strămoșii noștri și față de viitorul copiilor noștri. Nu am uitat și nici nu am renunțat la această cauză”, a declarat Cristian Păunescu, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători ai dosarului Tezaurului României.
Un secol de promisiuni și tergiversări
România estimează că valoarea actuală a aurului sustras depășește 8 miliarde de euro. În ultimul secol, liderii români – de la Carol al II-lea la Nicolae Ceaușescu și până la guvernele postcomuniste – au solicitat, fără succes, restituirea integrală a tezaurului.
Unele bunuri culturale și arhivistice au fost returnate parțial, în 1935 și 1956, însă rezerva de aur nu a fost niciodată restituită.
„Rușii au invocat de-a lungul decadelor o serie de justificări fără bază juridică – că aurul ar fi fost deja restituit, că a dispărut în timpul războiului civil, sau că România și-ar fi pierdut dreptul asupra sa după Unirea din 1918. Niciuna dintre aceste explicații nu are temei factual”, subliniază Păunescu.
Tratatul din 2003 și comisia româno-rusă: un dialog înghețat
În anul 2003, România și Rusia au semnat un tratat de cooperare care a dus la crearea unei comisii bilaterale pentru clarificarea situației tezaurului și a altor dispute istorice. Deși experții ruși au confirmat autenticitatea documentelor păstrate în arhivele BNR, procesul a stagnat din cauza refuzului Moscovei de a oferi acces deplin la arhivele sale.
După izbucnirea războiului din Ucraina, în 2022, lucrările comisiei au fost suspendate.
„În actualul context geopolitic, nu putem vorbi de negocieri reale cu o țară aflată în conflict deschis cu Europa”, a explicat consilierul BNR. „Activele rusești înghețate în UE ar putea reprezenta o posibilă resursă pentru a îndrepta această nedreptate istorică.”
Presiune europeană: „UE cere pentru prima dată restituirea integrală a tezaurului”
În 2024, europarlamentarul Eugen Tomac a inițiat o moțiune în Parlamentul European prin care s-a cerut Rusiei returnarea completă a tezaurului românesc. Moțiunea a fost adoptată cu sprijinul mai multor grupuri politice.
„Este pentru prima dată când Uniunea Europeană solicită explicit restituirea integrală a tezaurului României”, a declarat Tomac pentru TVP World, adăugând că tema trebuie să revină „pe agenda diplomatică a UE” în momentul reluării dialogului cu Rusia.
Totuși, Păunescu avertizează că BNR „nu exclude nicio cale legală” – fie pe plan politic, fie juridic internațional – pentru a recupera aurul pierdut.
Poziția oficială a Ministerului de Externe
Ministerul Afacerilor Externe a transmis pentru TVP World că România „urmărește soluționarea problemei prin mecanismele existente”, adică prin reluarea activității comisiei bilaterale create în 2003.
„Comisia, alcătuită din experți ai ambelor părți, nu și-a finalizat activitatea. Întâlnirile au fost suspendate după agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, dar România este pregătită să reia discuțiile atunci când contextul o va permite”, se arată în poziția oficială a MAE.
Tezaurul României rămâne, la peste un secol de la dispariția sa, simbolul unei nedreptăți istorice și al unui dosar diplomatic încă deschis. În timp ce generațiile se schimbă, promisiunea de a-l readuce acasă continuă să lege trecutul și viitorul unei națiuni care nu a uitat.
