România, paradoxul datoriilor: Stat cu împrumuturi mici, dar dobânzi uriașe - De ce plătim mai scump decât Serbia și ce riscuri se ascund în buget

Rectificarea bugetară: corectă, dar insuficientă

Guvernul pregătește o nouă rectificare bugetară. Mediul de afaceri salută ajustarea, considerând-o necesară și realistă, dar avertizează că problema fundamentală rămâne lipsa de disciplină fiscală și de predictibilitate.

Concordia, organizație care reunește 20 de sectoare economice reprezentând 30% din PIB, atrage atenția că simpla corectare a cifrelor nu rezolvă dezechilibrul structural al finanțelor publice.

România se împrumută mai scump decât Serbia

Unul dintre semnalele de alarmă ține de costul finanțării externe. În prezent, România plătește dobânzi de aproximativ 6% pentru împrumuturile în euro pe termen de zece ani. Prin comparație, Serbia – stat care nici măcar nu are calificativ de „investment grade” și, deci, un profil de risc teoretic mai ridicat – se împrumută la doar 4,6%.

Această discrepanță este considerată „nesănătoasă” și indică faptul că România plătește mai mult decât ar trebui pentru a atrage bani, în pofida unui nivel al datoriei mai redus decât al altor state europene.

Povara dobânzilor: miliarde de euro anual

Dacă această tendință se menține, până la finalul lui 2025 România ar putea cheltui 7,5% din veniturile sale doar pentru plata dobânzilor. Locul trei în Uniunea Europeană, imediat după Ungaria și Italia, dar cu diferența că acele state au datorii istorice, de zeci de ani, în timp ce România are o expunere mai mică.

Problema reală nu este cât de mare e datoria, ci cât de scump se împrumută statul. Fiecare punct procentual în plus la dobânzi înseamnă miliarde de euro care nu mai merg către investiții în infrastructură, educație sau sănătate.

Rectificarea bugetară: realitate recunoscută

Noua rectificare aduce ajustări consistente pe partea de cheltuieli. Creșterea cea mai mare este la dobânzi, cu +29%. Urmează transferurile și cheltuielile de personal (+4,5%). Practic, guvernul recunoaște că statul cheltuiește mai mult atât pentru datoria publică, cât și pentru propriul aparat administrativ.

Pe partea de venituri, cifrele sunt mai bune, dar nu din motive sănătoase. Încasările au crescut nu pentru că economia produce mai mult, ci pentru că au fost majorate taxele și eliminate facilități fiscale la începutul anului 2025. Veniturile fiscale au ajuns la 27,3% din PIB și ar putea depăși 28% până la final de an. Problema: cheltuielile curente cresc și mai repede.

Primele semne de disciplină

Există totuși câteva evoluții pozitive. Începând cu aprilie 2025, cheltuielile lunare cu personalul s-au stabilizat în jurul a 14,5 miliarde lei, ușor mai mici decât în lunile anterioare. În 2024, acestea urcau constant, atingând 16,6 miliarde lei în decembrie.

În plus, cheltuielile cu bunurile și serviciile au crescut cu doar 4% față de anul trecut, adică sub rata inflației, ceea ce arată că există spațiu pentru eficiență și disciplină.

Mesajul mediului privat

Concordia cere guvernului stabilitate și transparență. „Bugete realiste” sunt un pas înainte, dar nu rezolvă problema de fond. România are nevoie de eficientizarea cheltuielilor publice, nu doar de noi taxe și de rectificări succesive.

În lipsa credibilității fiscale, România va continua să fie forțată să plătească dobânzi uriașe. Diferența dintre o finanțare la 6% și una la 4% se traduce în miliarde de euro anual – bani pierduți, care ar putea fi redirecționați către dezvoltare.

Întrebarea esențială: disciplina pe termen lung

Rectificarea bugetară aduce un strop de realism în cifrele statului, dar nu răspunde la dilema de fond: cum își pune România în ordine finanțele pe termen lung?

Atâta timp cât disciplina fiscală va rămâne fragmentară și lipsită de predictibilitate, România va continua să fie „elevul problemă” al Uniunii Europene la capitolul datorii – un paradox al unei datorii relativ mici, dar extrem de scumpe.