După moartea lui Ion Iliescu, un medic român cere o lege a demnității în ultimele clipe: „România nu știe cum să-și lase oamenii să moară”
Decesul fostului președinte Ion Iliescu readuce în prim-plan o temă delicată, dar ignorată sistematic în România: nevoia acută de reglementare a îngrijirii paliative și a limitării tratamentelor invazive la finalul vieții.
Apelul vine din partea dr. Iuliu Torje, medic român care activează la unul dintre cele mai mari centre de terapie intensivă din Germania – ECMO Center din cadrul Klinikum Kassel – și actual consilier al ministrului Sănătății. Medicul atrage atenția, într-o postare publică, asupra unui paradox tragic: într-o țară care susține valorile europene și progresul medical, pacienții aflați în faze terminale nu beneficiază de protecția unei legi care să le garanteze un sfârșit demn.
„România, la 35 de ani de la primele alegeri libere, nu are o lege pentru îngrijirea paliativă. Nu are o cultură medicală sau socială a limitării terapiilor invazive inutile. Nu are instrumente legale care să sprijine decizia de a lăsa un om să plece, liniștit, atunci când lupta s-a încheiat”, a declarat Iuliu Torje, potrivit unei relatări HotNews.
„A murit lent, cu demnitatea amputată”
Medicul susține că moartea lui Ion Iliescu, deși tăcută și discretă în spațiul public, ar trebui să determine o reacție socială și politică de anvergură. Potrivit afirmațiilor sale, fostul președinte a fost ținut artificial în viață, intubat și în suferință, în ciuda faptului că medicina nu mai putea oferi decât prelungirea agoniei.
„A murit lent, într-un fel pe care nu-l doresc nimănui: traheostomizat, cu cancer, cu comorbidități multiple, ținut artificial în viață timp de săptămâni, într-o terapie intensivă care, în cazul său, n-a făcut decât să prelungească agonia. Ion Iliescu a fost imaginea pacientului aflat deasupra oricărei resurse terapeutice. În acel punct, medicina trebuie să aibă umanitatea să se oprească.”
Dr. Torje insistă asupra unui adevăr crud: suferința poate deveni o cruzime, atunci când tratamentul medical nu mai urmărește salvarea, ci întreținerea unui corp fără speranță. În astfel de situații, spune el, statul ar trebui să ofere un cadru legal și etic prin care medicii să poată proteja demnitatea bolnavilor.
„Cum alegem să murim în România?”
Apelul medicului nu vizează doar sistemul medical, ci întreaga societate românească, pe care o invită la o dezbatere serioasă despre finalul vieții, suferință, resurse și etică. Iar exemplul lui Ion Iliescu, susține el, poate funcționa drept catalizator pentru o astfel de discuție – nu din rațiuni politice, ci umane.
„Nimeni nu merită un asemenea sfârșit. Nimeni nu ar trebui să fie transformat într-un trup inert, legat de aparate, cu o traheostomă tăcută în gât, într-o cameră în care nu mai există speranță… doar tăcerea dintre monitoare.”
În încheiere, dr. Torje face un apel la luciditate și compasiune din partea decidenților: să fie inițiată, în sfârșit, o lege a îngrijirii paliative, care să ofere medicilor cadrul legal de a acționa uman, iar pacienților, dreptul de a pleca în liniște.
