Sistemul sanitar românesc, între criză structurală și eșec instituțional: Anatomia unui colaps lent

Resursă umană în colaps: criza personalului medical

Exodul cadrelor medicale a devenit un fenomen cronic. Mii de medici și asistenți părăsesc anual România, atrași de sisteme mai bine organizate și mai corect remunerate. În spitalele din orașele mici, gărzile sunt adesea acoperite cu greu, iar secțiile rămân neacoperite cu personal specializat. Asta înseamnă întârzieri uriașe în diagnostic și tratament, cu consecințe dramatice pentru pacienți.

Infrastructura medicală: spitale din alt secol

Majoritatea unităților sanitare funcționează în clădiri construite în urmă cu 40-70 de ani, care nu mai corespund normelor moderne de igienă, siguranță sau fluxuri medicale. De la saloane fără grupuri sanitare funcționale, până la aparatură medicală depășită sau inexistentă, lipsurile infrastructurale afectează grav calitatea actului medical.

Mai grav, acolo unde se încearcă investiții, acestea sunt frecvent deturnate în beneficiul rețelelor de interese. Lucrările de „modernizare” devin prilej de cheltuieli nejustificate, fără o reală schimbare a condițiilor pentru pacienți.

Finanțare opacă și ineficientă

Cu toate că bugetul alocat Sănătății a crescut în termeni nominali, distribuția resurselor rămâne profund ineficientă. Sumele alocate se pierd în contracte preferențiale, licitații contestabile și achiziții de echipamente care fie nu ajung la destinație, fie nu sunt folosite. În același timp, spitalele se confruntă cu lipsuri elementare: seringi, mănuși, soluții saline sau medicamente esențiale.

Corupție endemică: de la plicul de protocol la contractele de partid

Fenomenul corupției din sistemul sanitar nu mai este un secret – este un diagnostic oficial. De la plicurile date medicilor în schimbul unei atenții sau urgențe, până la marile contracte de achiziții, sistemul este intoxicat de practici clientelare. Firme „abonate” la bugetul spitalelor vând consumabile de rutină la prețuri speculative, iar licitațiile sunt adesea dirijate în spatele ușilor închise.

Această „metastază administrativă” duce la o situație absurdă: spitale noi pe hârtie, dar fără capacitate reală de tratament.

Birocrația – o maladie netratată

În timp ce spitalele europene se digitalizează, pacientul român este în continuare prizonierul hârtiei. Circuitul medical presupune trimitere după trimitere, cozi inutile, formulare multiple și birocrație paralizantă. Dosarul electronic al pacientului rămâne o promisiune nefinalizată, iar interoperabilitatea sistemelor medicale este practic inexistentă.

Prevenția, veriga lipsă

România continuă să trateze, nu să prevină. Campaniile de screening sunt rare, fără acoperire națională sau impact real. Educația sanitară în școli lipsește aproape complet, iar controalele medicale preventive sunt mai degrabă excepții. Sistemul este reactiv, nu proactiv – o caracteristică ce îl condamnă la eșec în fața marilor boli cronice și oncologice.

Sindicatele trag un semnal de alarmă

„Nu mai putem vorbi despre un sistem de sănătate funcțional atunci când personalul medical este umilit, subplătit și neprotejat. Este nevoie de acțiuni urgente, nu de vorbe goale.”
— Marius Sepi, vicepreședinte executiv al Sindicatului Național „Forța Legii”

Declarația reflectă frustrarea crescândă a personalului medical față de lipsa de respect, siguranță și predictibilitate în cariera profesională.

Consecințele: vieți pierdute, încredere distrusă

Disfuncționalitățile din sistemul sanitar nu mai sunt doar o problemă de imagine, ci de securitate națională. Neîncrederea pacienților în spitale, lipsa de predictibilitate în tratarea bolilor cronice, decesele evitabile și abandonul medical sunt realități zilnice.

Pentru unii pacienți, tratamentul vine prea târziu. Pentru alții, nu mai vine deloc.

Ce este de făcut?

România nu mai are luxul de a amâna reformele. Schimbarea trebuie să înceapă cu:

• Investiții reale în spitale funcționale, nu doar în fațade „electorale”

• Audit și control riguros al achizițiilor publice

• Creșterea motivației și protecției personalului medical

• Digitalizarea reală a sistemului și simplificarea birocratică

• Programe naționale de prevenție și educație sanitară

Sănătatea – nu o promisiune electorală, ci un drept fundamental

Într-o societate europeană, accesul la servicii medicale sigure, corecte și accesibile nu este un privilegiu, ci un drept. România trebuie să decidă: continuă să mimeze reforma sau trece, cu responsabilitate și determinare, la reconstrucția unui sistem care salvează vieți.