Un nou studiu reduce drastic estimările privind viețile salvate de vaccinurile anti-Covid: „Efect major doar în rândul vârstnicilor”

Vaccinurile împotriva Covid-19 ar fi salvat semnificativ mai puține vieți decât estimările oficiale inițiale, susține un nou studiu realizat de Universitatea Stanford, în colaborare cu mai mulți cercetători italieni. Publicată în JAMA Health Forum și preluată de The Telegraph, analiza contrazice în mod semnificativ datele avansate anterior de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care estima că, doar în primul an de la lansarea campaniei globale de vaccinare, aproximativ 14,4 milioane de vieți au fost salvate.

Iul 25, 2025 - 23:16
Un nou studiu reduce drastic estimările privind viețile salvate de vaccinurile anti-Covid: „Efect major doar în rândul vârstnicilor”
Spencer Davis

Potrivit noii cercetări, cifra reală ar fi fost de fapt de aproximativ 2,5 milioane de vieți salvate pe parcursul întregii pandemii. Studiul evidențiază că impactul cel mai important al vaccinurilor s-a manifestat aproape exclusiv în rândul persoanelor în vârstă, în timp ce beneficiile pentru populația tânără au fost marginale.

Protecție concentrată în rândul vârstnicilor

Conform datelor analizate de echipă, peste 90% dintre decesele prevenite prin vaccinare au fost înregistrate la persoane de peste 60 de ani. În mod concret, persoanele peste 70 de ani au reprezentat aproape 70% din viețile salvate, iar cele între 60 și 70 de ani – încă 20%. În contrast, doar 0,01% din viețile salvate au fost din categoria sub 20 de ani, iar 0,07% dintre cei cu vârsta între 20 și 30 de ani.

Această distribuție ridică întrebări privind eficiența strategiilor de vaccinare universală, în condițiile în care pentru a salva o singură viață, au fost necesare aproximativ 5.400 de vaccinuri. Pentru persoanele sub 30 de ani, raportul urcă vertiginos la peste 100.000 de vaccinări pentru un singur deces prevenit.

Critici privind politicile de vaccinare în masă

Profesorul John Ioannidis, autor principal al studiului și expert în medicină la Universitatea Stanford, a declarat că estimările inițiale ale OMS au fost realizate „pe baza unor parametri care astăzi par incompatibili cu înțelegerea actuală a virusului și a eficacității vaccinurilor”.

Ioannidis a mers mai departe, criticând „mandatele agresive” și presiunile exercitate în numeroase state pentru a obține o vaccinare generalizată:

„Insistența de a vaccina întreaga populație, fără nuanțare, s-a dovedit probabil o alegere greșită. Aceste concluzii ar trebui să ne ajute să calibrăm mai rațional răspunsurile viitoare la pandemii.”

Implicații pentru viitoarele campanii de vaccinare

Studiul, care utilizează date demografice globale, informații privind eficacitatea vaccinurilor și ratele de mortalitate asociate infecției cu SARS-CoV-2, pune sub semnul întrebării unele dintre deciziile fundamentale ale politicilor publice în timpul pandemiei. Cercetătorii atrag atenția că, deși beneficiile vaccinurilor asupra mortalității globale nu pot fi negate, acestea au fost „substanțiale, dar limitate aproape exclusiv la categoriile de vârstă înaintată”.

Peste 13 miliarde de doze de vaccinuri Covid-19 au fost administrate la nivel global din 2021, în cadrul unor campanii fără precedent. Studiul sugerează că lecțiile pandemiei trebuie asumate cu mai multă prudență și discernământ, în special în ceea ce privește evaluarea riscurilor, alocarea resurselor și strategiile de vaccinare diferențiată.


Rezultatele studiului se înscriu într-un curent tot mai pronunțat de reevaluare critică a măsurilor sanitare adoptate în timpul pandemiei, pe fondul nevoii de transparență științifică și eficiență administrativă. În timp ce comunitatea medicală rămâne în general favorabilă vaccinării ca instrument esențial de sănătate publică, apar tot mai multe voci care cer mai multă proporționalitate și adaptabilitate în luarea deciziilor.

Această cercetare redeschide dezbaterea privind raportul cost-beneficiu al vaccinărilor în masă, mai ales în rândul categoriilor de vârstă cu risc redus, și pune presiune asupra autorităților de a regândi strategiile pentru viitoarele crize epidemiologice.