Fără asigurare de sănătate în România: Ce ți se oferă gratuit și cât plătești pentru o zi de spitalizare

Serviciile medicale gratuite pentru neasigurați

Conform normelor în vigoare, persoanele neasigurate beneficiază, în mod gratuit, de un pachet de servicii esențiale, în special în situații critice sau care presupun riscuri de sănătate publică. Printre acestea se numără:

• Asistența medicală de urgență, inclusiv consultațiile la domiciliu și transportul sanitar neasistat;

• Asistența medicală primară, acordată în cabinetele medicilor de familie;

• Servicii ambulatorii de specialitate, pentru specialități clinice;

• Consultații stomatologice, în anumite condiții;

• Spitalizare în perioada critică, atunci când viața pacientului este pusă în pericol;

• Servicii de prevenție, precum testările pentru virusurile hepatitice B și C, HIV (inclusiv pentru femeile însărcinate) și screeningul oncologic.

Astfel, indiferent de statutul lor de asigurat, orice persoană aflată în pericol iminent poate accesa tratament medical gratuit, în regim de urgență.

Cât costă spitalizarea dacă nu ești asigurat

Pentru afecțiunile care nu constituie urgențe medicale, pacienții fără asigurare sunt obligați să achite atât internarea, cât și intervențiile sau procedurile aferente. Tarifele diferă în funcție de specializarea medicală, complexitatea cazului și unitatea sanitară aleasă.

Potrivit datelor oficiale furnizate de CNAS, pentru pacienții cronici internați în spitalele din Capitală, costul unei zile de spitalizare se ridică, în medie, la 240 de lei. Însă suma poate crește exponențial în funcție de tipul de tratament necesar:

• În cazul secțiilor de recuperare respiratorie sau pediatrie cronică, costurile sunt printre cele mai ridicate;

• La polul opus, secțiile de psihiatrie implică cele mai reduse tarife;

• Pentru o intervenție de chirurgie cardiovasculară, nota de plată poate depăși 4.000 de lei/zi;

• În cazul tratamentelor pentru boli infecțioase, prețul poate trece de 1.000 de lei/zi.

Cum se calculează tarifele – mecanismul DRG

Sistemul sanitar românesc folosește pentru decontări un model bazat pe grupuri de diagnosticare similare (DRG – Diagnosis Related Group). Acesta evaluează fiecare caz în funcție de complexitate și alocă un tarif standard, aplicând o formulă specifică:

Costul = Tarif pe caz ponderat (TCP) × Indice de complexitate al cazului (ICM)

Tariful pe caz ponderat (TCP) este stabilit individual de fiecare spital și variază între 1.800 și 2.000 de lei în 2025. Indicele de complexitate (ICM) reflectă dificultatea tratamentului – de la 0,4 pentru afecțiuni minore, până la peste 10 pentru cazuri critice sau multidisciplinare.

De exemplu, într-un spital cu un TCP de 1.854 lei și un ICM de 1,64, costul total al unui caz ajunge la aproximativ 3.040 lei, potrivit datelor din Ordinul nr. 444/7 februarie 2025.

Există soluții pentru cei fără resurse

Pentru persoanele care nu își permit să achite costurile medicale, statul oferă alternative. Una dintre ele este înscrierea în programe de asistență socială, care pot acoperi integral sau parțial cheltuielile. De asemenea, cei care doresc să-și redobândească statutul de asigurat pot plăti retroactiv contribuția de sănătate pentru șase luni, obținând astfel acces complet la serviciile din pachetul de bază.

Accesul la îngrijiri medicale de bază rămâne garantat în România, chiar și în lipsa asigurării de sănătate. Însă, atunci când este nevoie de tratamente specializate, spitalizări extinse sau intervenții complexe, lipsa unei polițe de sănătate poate transforma o simplă internare într-un efort financiar major. În acest context, informarea și prevenția rămân esențiale pentru protejarea sănătății – și a bugetului.