Budapesta se opune interdicției asupra petrolului și gazelor rusești: Szijjártó acuză Bruxelles-ul de presiuni „ideologice și economice”

Ungaria își reafirmă poziția de opoziție fermă față de intenția Uniunii Europene de a interzice complet importurile de petrol și gaze naturale din Rusia, a declarat ministrul ungar al Afacerilor Externe și Comerțului, Péter Szijjártó, într-o intervenție publică în fața ambasadorilor statelor membre UE acreditați la Budapesta. Mesajul oficialului ungar a fost transmis și printr-o postare pe rețelele de socializare, citată de agenția rusă TASS.

Iul 24, 2025 - 07:47
Budapesta se opune interdicției asupra petrolului și gazelor rusești: Szijjártó acuză Bruxelles-ul de presiuni „ideologice și economice”
Foto: Peter Szijjarto / Facebook

„Bruxelles-ul merge într-o direcție total greșită. Vrea să continue războiul din Ucraina, să accepte imigrația ilegală și să impună ideologia gender. Pe deasupra, acum vor să interzică și utilizarea petrolului și gazelor ieftine din Rusia – o măsură care ar putea însemna o explozie a costurilor pentru familiile maghiare. Nu vom permite acest lucru. Pentru noi, Ungaria este pe primul loc”, a declarat Szijjártó.

Declarația survine în contextul în care Comisia Europeană propune un plan ambițios de renunțare completă la energia din Rusia până în 2028, în cadrul eforturilor mai ample de reducere a dependenței energetice a Europei de Kremlin, pe fondul războiului din Ucraina.

Ungaria se delimitează de consensul european

Guvernul de la Budapesta a transmis în repetate rânduri că nu va susține inițiativele europene care, în opinia sa, afectează securitatea energetică și stabilitatea economică internă. Executivul condus de Viktor Orbán consideră că sancțiunile împotriva Rusiei, în special în domeniul energetic, au produs deja efecte negative în Europa și nu trebuie extinse în mod automat.

„Importurile de resurse energetice rusești în Europa au scăzut dramatic în ultimii trei ani. Astfel, influența Moscovei asupra continentului prin pârghia energetică este deja în declin. Dacă acest obiectiv politic a fost atins, nicio țară nu ar trebui să sufere consecințe economice severe în numele unui simbolism geopolitic”, a declarat Szijjártó, citat de agenția ungară MTI.

Potrivit acestuia, decuplarea energetică de Rusia nu trebuie impusă în mod uniform, ci adaptată realităților economice și infrastructurale ale fiecărui stat membru.

O poziție constantă, dar tot mai izolată

Ungaria este singura țară din UE care a negociat și continuă să importe gaze naturale prin conducta TurkStream, având în vigoare contracte directe cu Gazprom. Guvernul ungar consideră că aprovizionarea stabilă cu energie la prețuri accesibile este esențială pentru menținerea competitivității economiei naționale.

Poziția Budapestei, deși nu este nouă, se confruntă cu o presiune crescândă din partea partenerilor europeni, care o acuză de subminarea unității blocului comunitar într-un moment critic pentru securitatea colectivă.

Divergențele energetice reflectă o falie politică

Criticile lui Szijjártó – de la sprijinul presupus al Bruxelles-ului pentru „ideologia gender” până la politicile în domeniul migrației – nu fac decât să accentueze linia de fractură dintre Ungaria și nucleul decizional european. Aceste divergențe se manifestă în aproape toate dosarele majore: statul de drept, migrație, climă, sancțiuni.

În timp ce majoritatea statelor membre susțin continuarea presiunilor asupra regimului de la Moscova, Budapesta pare să folosească orice nouă rundă de sancțiuni ca oportunitate de a negocia excepții sau avantaje proprii, ceea ce tensionează în mod repetat dinamica decizională în cadrul UE.


Prin refuzul de a sprijini o eventuală interdicție completă asupra resurselor energetice din Rusia, Ungaria își consolidează statutul de disident energetic al Uniunii Europene. Într-un peisaj geopolitic tensionat, Budapesta mizează pe pragmatism economic și retorică suveranistă, chiar cu riscul izolării pe scena europeană. În fața acestor poziții divergente, coeziunea energetică a UE rămâne vulnerabilă, iar tranziția de la dependența de resursele rusești se dovedește nu doar tehnică, ci profund politică.