Reforma administrativă, între urgență și blocaj politic: Consilierul prezidențial Radu Burnete cere comasarea localităților și reorganizarea teritorială a României

„Avem foarte multe localităţi care nu se pot susţine din taxele şi impozitele pe care le colectează. Soluţia este, cu siguranţă, comasarea”, a declarat Burnete, subliniind caracterul urgent al unei reforme amânate decenii la rând.

Consilierul prezidențial, considerat un apropiat al primarului general Nicușor Dan din perioada în care conducea organizația patronală Concordia, a criticat structura teritorială în vigoare, moștenită din 1968, când Nicolae Ceaușescu a decis desființarea regiunilor și raioanelor de inspirație sovietică și revenirea la sistemul de județe. De atunci, harta administrativă a României a rămas aproape neschimbată, în ciuda transformărilor economice, sociale și demografice profunde care au remodelat țara în ultimele decenii.

„Noi trăim cu judeţele lui Dej. România nu mai seamănă deloc cu cea din anii ’50-’60. Densitatea mare a UAT-urilor generează ineficiență și risipă de resurse”, a punctat Burnete.

Un sistem supradimensionat, cu productivitate scăzută

În prezent, România are 3.228 de unități administrativ-teritoriale: 103 municipii, 216 orașe și 2.861 de comune, multe dintre acestea cu sate dispersate și populații în scădere drastică. Din cauza numărului ridicat de UAT-uri, cheltuielile administrative sunt mari, în timp ce serviciile publice – educație, sănătate, infrastructură – suferă de subfinanțare și fragmentare.

Burnete a explicat că menținerea acestei structuri anacronice nu doar că blochează modernizarea statului, dar și limitează capacitatea României de a atrage și administra eficient fonduri europene sau de a implementa reforme în profunzime.

Reorganizarea, o idee recurentă abandonată politic

Ideea reformei administrativ-teritoriale nu este nouă. De-a lungul ultimelor trei decenii, mai multe guverne și lideri politici au vorbit despre necesitatea regionalizării, însă toate propunerile au fost abandonate în fața opoziției locale sau a calculelor electorale. Ultima tentativă serioasă a avut loc în timpul guvernului USL (2012-2013), când s-a discutat despre înființarea a opt regiuni de dezvoltare cu atribuții administrative extinse. Proiectul nu a trecut de faza dezbaterii publice.

După 1989, singurele modificări de anvergură aduse structurii administrative au fost la nivel local și, cel mai adesea, motivate politic sau de inițiative punctuale – fără o strategie unitară de eficientizare.

Obstacolele politice și rezistența locală

Una dintre cele mai mari piedici în calea reformei este teama clasei politice de a pierde capital electoral. Comasarea localităților ar însemna dispariția unor primării, a unor consilii locale și, implicit, a zeci de mii de posturi publice, inclusiv cele ocupate prin clientelism politic. De asemenea, pierderea statutului de comună sau oraș poate fi percepută ca o degradare simbolică de către comunitățile afectate.

Cu toate acestea, vocile care susțin reforma se înmulțesc, mai ales în contextul în care deficitul bugetar și criza de personal calificat în administrația publică fac tot mai evidentă nevoia de restructurare.

Ce urmează?

Declarațiile lui Radu Burnete vin într-un context în care președintele Klaus Iohannis pregătește finalul mandatului cu un accent tot mai pronunțat pe reformele structurale, în special în sectorul public. Nu este clar, însă, dacă Administrația Prezidențială sau Guvernul vor transforma aceste declarații de intenție într-un demers legislativ concret.

O reorganizare teritorială a României ar presupune modificarea unor legi fundamentale, un amplu proces de consultare publică și, cel mai probabil, un sprijin politic transversal – dificil de obținut într-un an preelectoral.

Până atunci, România rămâne captivă unui model administrativ învechit, care consumă resurse și blochează dezvoltarea, în timp ce comunitățile mici se zbat între subfinanțare cronică și exodul populației.