Industria de apărare a României, în colaps iminent: Sindicatele avertizează că măsurile de austeritate vor distruge complet acest sector strategic

Salarii mizere și austeritate: combinația fatală

Constantin Bucuroiu, președintele Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică (ASIAA), trage un semnal de alarmă dur: măsurile guvernamentale vor avea efecte devastatoare asupra unui sector deja aflat în derivă.

„Salariile din industrie sunt de 3.000-4.000 de lei brut. Aici au fost introduse sporuri de pericol, de fidelitate sau pentru muncă în poligon, tocmai pentru a ține oamenii în fabrici. Dacă Guvernul taie și aceste compensații, industria de apărare va rămâne pustie. Oamenii nu mai au cu ce trăi, nu-și pot acoperi cheltuielile de bază, cu atât mai puțin întreținerea unei familii.”

Bucuroiu acuză lipsa de viziune și lipsa de voință politică manifestate constant în ultimii ani, de toate guvernele, care au ignorat apelurile venite din partea sindicatelor și au abandonat complet ideea dezvoltării unui sector industrial strategic.

În pragul colapsului: lipsă de materii prime și contracte ratate

În ciuda contextului geopolitic exploziv și a conflictului prelungit la granițele estice ale Uniunii Europene, România nu a reușit să-și consolideze industria de apărare. Firmele care produc muniție se confruntă cu penurii de pulberi, capse și explozibili, fără ca statul să fi reușit – în trei ani de război în Ucraina – să pună bazele unei fabrici moderne de pulberi.

„Se discută de doi ani despre o fabrică de pulberi. Nu s-a pus nici măcar un țăruș. Ne aprovizionăm din Serbia, China sau India – surse nesigure, cu întârzieri uriașe și condiții restrictive. Am distrus fabrica de capse de la Sadu II și acum importăm totul. În acest context, companiile din industrie refuză să mai semneze contracte mari, de teamă că nu vor putea livra și vor plăti penalizări ruinătoare”, avertizează liderul sindical.

Lipsa unei strategii naționale: o eroare cu impact geopolitic

Deși România s-a angajat să aloce 5% din PIB pentru apărare, sindicaliștii susțin că acești bani nu se vor întoarce în economia națională, ci vor alimenta industriile de armament din alte state NATO sau UE.

„Guvernul și președintele Nicușor Dan spun că investesc 5% din PIB în apărare, dar niciun ban nu va ajunge la industria românească. Se va cumpăra totul din afară. De ce? Pentru că un glonț costă 3 euro afară și 3,5 euro la Sadu. Nu se ia în calcul că 40% din costul intern revine bugetului de stat prin taxe și salarii. Pur și simplu nu gândesc economic.”

În același timp, liderii sindicali aduc în discuție modelul polonez – o țară care a investit masiv în dezvoltarea propriei industrii de armament și care aspiră să devină lider regional în domeniu. România, în schimb, a ratat oportunități strategice și se îndreaptă, cu pași repezi, către o dependență totală de furnizori externi.

Consecințe grave: dezindustrializare și vulnerabilitate strategică

Fără resurse umane, fără investiții și fără materii prime, industria de apărare românească se află într-un cerc vicios care riscă să se închidă definitiv. Dacă lucrurile nu se schimbă radical în cel mai scurt timp, România își va pierde nu doar suveranitatea industrială, ci și capacitatea de a-și gestiona propriile nevoi de apărare în caz de criză sau conflict.

„Ne îndreptăm spre dezastru total. Ne vindem complet, nu va mai rămâne nimic în această țară – nici măcar firul de iarbă”, conchide Constantin Bucuroiu, cu o notă de disperare.

Într-o perioadă în care independența industrială devine tot mai importantă la nivel global, România pare să renunțe deliberat la un sector vital pentru securitatea națională. Sindicaliștii avertizează că nu mai este vorba doar despre locuri de muncă sau salarii, ci despre supraviețuirea unei industrii întregi, esențială pentru apărarea țării și pentru economia sa strategică. Dacă semnalele de alarmă nu sunt luate în serios, România riscă să devină un simplu client în piața internațională a armamentului, lipsită de orice capacitate internă de producție sau adaptare.