Refuzul care zguduie Marina Militară Română: Patru marinari, trimiși în judecată pentru neexecutarea unui ordin NATO
Un incident fără precedent în istoria recentă a Forțelor Navale Române readuce în atenție tensiunile dintre disciplina militară și situațiile personale ale militarilor activi. Patru marinari din Divizionul de Nave Purtătoare de Artilerie Brăila sunt acuzați că, în vara anului 2022, au refuzat să participe la o misiune NATO în Portugalia, invocând motive personale, de la stări de rău până la responsabilități familiale.
Deși inițial cazul a fost tratat în cadrul unei anchete disciplinare interne, gravitatea faptei – refuzul unui ordin militar într-o operațiune aliată – a dus la sesizarea Parchetului Militar, iar dosarul a ajuns pe masa Tribunalului Militar București.
Contextul misiunii: o navă hidrografică românească, trimisă în cadrul unui exercițiu NATO
În vara anului 2022, comandamentul Forțelor Navale a desemnat o serie de cadre pentru a participa la o misiune de trei luni în Portugalia, în cadrul unor exerciții NATO de cooperare maritimă. Printre cei nominalizați s-au aflat și cei patru militari în cauză – un caporal, doi fruntași și un soldat.
Aceștia urmau să se îmbarce pe o navă maritimă hidrografică, specializată în cartografiere și cercetare subacvatică. Misiunea era considerată una strategică, în contextul consolidării prezenței aliate pe flancul sud-vestic al Europei.
Refuzuri motivate de probleme personale și familiale
Surse apropiate anchetei au dezvăluit că fiecare dintre cei patru militari a refuzat explicit îmbarcarea, depunând rapoarte scrise în care au invocat motive personale. Unul dintre aceștia a precizat:
„Raportez că refuz să execut acest ordin din următoarele motive: la sfârșitul acestei luni, părinții mei vor părăsi țara, urmând să mă ocup de întreținerea fraților minori; am rău de mare.”
Alți doi au invocat, separat, probleme de sănătate și nevoia de a se pregăti pentru examenul de Bacalaureat, iar ultimul a declarat că trebuie să aibă grijă de fratele mai mic, în lipsa altor tutori.
Refuzul colectiv al celor patru a fost considerat o încălcare gravă a disciplinei militare și a obligațiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât misiunea avea caracter internațional și implica angajamente față de NATO.
Urmările: un acord, trei inculpări și demisii în lanț
Ulterior, trei dintre militari au ales să demisioneze din Forțele Navale Române, în timp ce al patrulea se află încă în activitate. Din punct de vedere legal, doar unul a recunoscut integral acuzațiile și a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorii militari.
În urma acestuia, Tribunalul Militar București i-a aplicat o pedeapsă de un an de închisoare, însă cu amânarea aplicării sentinței – măsură ce reflectă probabil circumstanțele personale atenuante, dar și lipsa antecedentelor penale.
Ceilalți trei foști marinari au fost trimiși în judecată și riscă pedepse cuprinse între trei luni și trei ani de închisoare, ori o amendă penală, potrivit Codului penal militar. Judecata urmează să stabilească dacă fapta lor poate fi considerată o abatere severă de la disciplina militară sau dacă există circumstanțe excepționale ce pot justifica refuzul.
Un precedent delicat pentru instituția militară
Cazul ridică întrebări importante despre echilibrul între responsabilitățile militare și constrângerile vieții personale, dar și despre modul în care sunt evaluate capacitățile psihofizice ale militarilor înainte de participarea la misiuni internaționale.
Potrivit unor surse neoficiale din sistem, refuzul misiunii pe motiv de „rău de mare” este rar întâlnit și ar fi trebuit sesizat încă din faza de selecție a personalului, în baza fișei medicale și a istoricului personal.
De asemenea, analiștii militari atrag atenția asupra riscului ca astfel de incidente să afecteze credibilitatea internațională a Armatei Române, într-un context regional tensionat, în care angajamentele în cadrul NATO sunt tratate cu maximă seriozitate.
Între litera regulamentului și realitatea umană
Pe fondul crizelor regionale și al presiunii pentru interoperabilitate militară, România trebuie să asigure nu doar respectarea strictă a normelor de disciplină, ci și gestionarea realistă și empatică a problemelor personale ale militarilor activi.
Refuzul celor patru marinari – indiferent dacă va fi sancționat sau nu penal – devine astfel un caz-simbol, ce obligă la reflecție asupra modului în care sistemul militar pregătește, susține și evaluează cadrele înainte de a le trimite în misiuni internaționale.
