Traian Băsescu obține o victorie majoră la Curtea Constituțională, în ciuda verdictului definitiv privind colaborarea cu Securitatea

CCR invalidează prevederea care retrăgea drepturile foștilor președinți colaboratori ai Securității

Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate ridicată de Traian Băsescu prin intermediul Curții de Apel București, contestând articolul introdus în Legea nr. 406/2001. Modificarea legislativă prevedea că foștii președinți ai României își pierd privilegiile în cazul în care o decizie definitivă confirmă colaborarea acestora cu fosta poliție politică a regimului comunist.

Această excepție a fost depusă în anul 2022, după ce, în luna martie a acelui an, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printr-o decizie irevocabilă, că Traian Băsescu a avut calitatea de colaborator al Securității. Hotărârea judecătorilor CCR nu anulează verdictul ICCJ, dar invalidează efectul legislativ care lega pierderea beneficiilor de această constatare.

Privilegii prezidențiale, recâștigate: locuință, pază, consilier și indemnizație

Conform prevederilor Legii 406/2001, toți foștii președinți ai României beneficiază pe viață de un set de drepturi și facilități, între care:

• folosința gratuită a unei locuințe de protocol, care include un cabinet de lucru și personal administrativ (consilier și secretar);

• o indemnizație lunară echivalentă cu 75% din salariul președintelui în exercițiu;

• pază permanentă și autoturism asigurat de SPP, în conformitate cu normele aplicabile demnitarilor în funcții de rang înalt.

Toate aceste beneficii îi fuseseră retrase lui Traian Băsescu după verdictul definitiv privind colaborarea sa cu Securitatea, dar decizia CCR redeschide posibilitatea ca fostul președinte să le recupereze, în totalitate sau parțial, în funcție de interpretarea finală a autorităților administrative.

Un precedent controversat într-un dosar cu adânci implicații morale și politice

Decizia Curții Constituționale are potențialul de a genera dezbateri ample în spațiul public, nu doar prin prisma semnificației morale – în contextul trecutului recent al colaborării cu fosta poliție politică –, ci și prin implicațiile juridice și politice pe termen lung.

Prin această hotărâre, CCR pare să consacre principiul că o condamnare morală sau de imagine, chiar și una validată juridic, nu este suficientă pentru retragerea unor drepturi conferite prin lege unei categorii speciale de persoane – în acest caz, foștii președinți ai statului.

Criticii ar putea vedea în această decizie o formă de relativizare a responsabilității istorice în raport cu regimul comunist, în timp ce susținătorii fostului președinte o vor interpreta drept o corectare a unei „legi cu caracter retroactiv și punitiv”.