Viața bolnavilor din România, în așteptare: Tratamente vitale întârzie sute de zile, în lipsa banilor și a voinței politice
În România, accesul la tratamente inovatoare, esențiale pentru pacienții cu boli grave și rare, rămâne un lux inaccesibil, chiar și atunci când viața depinde de ele. Zeci de medicamente moderne, deja aprobate în alte state europene, sunt blocate de luni de zile într-un vid birocratic și bugetar, în timp ce pacienții — inclusiv copii — îndură suferința, iar familiile lor se îndatorează pentru a-i ține în viață.
Medicamente promise, dar niciodată oferite
Un exemplu grăitor este cazul fetiței lui Marian Bălan, diagnosticată cu sindromul Dravet, o formă rară și severă de epilepsie. Tratamentul care îi controlează crizele nu este decontat de statul român, deși este disponibil în alte țări din Uniunea Europeană. Familia trebuie să achite din propriul buzunar costurile exorbitante.
„În această situație sunt sute de familii din România. 22 de medicamente inovative pentru boli cronice și rare au fost propuse pentru compensare încă din septembrie 2024, dar nici până acum nu s-a întâmplat nimic,” avertizează Marian Bălan.
În spatele acestei întârzieri stă un sistem sanitar sufocat de subfinanțare și o listă de promisiuni neonorate, care face diferența între viață și moarte pentru mii de români.
România, codașă în Europa la accesul la terapii moderne
Potrivit unui studiu recent, pacienții români așteaptă în medie 460 de zile pentru ca un medicament nou să devină disponibil în regim compensat — un decalaj uriaș comparativ cu țările vest-europene, unde accesul este aproape imediat după autorizare. În acest timp, boala progresează, iar speranța se transformă în disperare.
Dr. Horațiu Moldovan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), recunoaște lipsa resurselor:
„Ca să putem introduce noi programe și medicamente compensate, bugetul ar trebui să se ridice la aproximativ 100 de miliarde de lei.”
Subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate
În 2025, bugetul CNAS este de aproximativ 77 de miliarde de lei (circa 15 miliarde de euro), din care doar 25% sunt alocați medicamentelor. Comparativ, în Belgia, un stat cu o populație de peste două ori mai mică decât România, bugetul asigurărilor de sănătate ajunge la 45 de miliarde de euro, iar 18% din acești bani merg direct către tratamente farmaceutice.
Investiția în sănătate per capita este elocventă:
-
România: puțin peste 1.600 de euro anual pe locuitor.
-
Media europeană: peste 4.000 de euro anual.
Copii care așteaptă viață, nu statistici
În spatele cifrelor reci se află oameni reali: copii care nu pot merge la școală din cauza crizelor epileptice, adulți în floarea vârstei care nu pot munci pentru că așteaptă un tratament ce le-ar reda funcționalitatea, părinți care aleg între plata utilităților și achiziția unui medicament salvator.
În România, medicina modernă nu este o garanție, ci o loterie. Accesul la terapii de ultimă generație depinde de cât de repede se mișcă birocrația, cât de generos e bugetul și, uneori, cât de vocal este pacientul în spațiul public.
Un sistem care ignoră urgența
România rămâne blocată într-un paradox dureros: în timp ce tehnologia medicală avansează, pacienții români rămân prizonieri ai unei subfinanțări cronice, ai unei lipse de prioritizare politică și ai unui cadru legislativ rigid și întârziat. Într-o Europă în care viața înseamnă acces rapid la inovație, România încă își lasă bolnavii să lupte singuri — cu timpul, cu suferința, cu costurile.
Până când tratamentele vor ajunge la ei, pentru mulți pacienți, așteptarea ar putea fi fatală.
