28 iunie 1940: Ziua în care România a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța

Evenimentul nu a avut loc în izolare, ci pe fundalul unei Europe răvășite de începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Germania nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră, în august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov, un acord de neagresiune care conținea un protocol secret privind împărțirea sferelor de influență în Europa de Est. În acest document, Basarabia era menționată ca fiind de interes pentru URSS.

În iunie 1940, Franța capitulase în fața Germaniei, iar Marea Britanie era singură în fața colosului nazist. România, izolată diplomatic și lipsită de garanții militare reale, se afla într-o poziție vulnerabilă. Pe 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică a transmis un ultimatum prin care cerea României „retrocedarea” Basarabiei și „cedarea” nordului Bucovinei, deși acesta din urmă nu fusese niciodată parte a Imperiului Rus. Pe 27 iunie a urmat un al doilea ultimatum, cu ton mai apăsat, iar în dimineața zilei de 28 iunie, România a acceptat cererile sovietice pentru a evita o confruntare militară cu o putere incomparabil mai mare.

Teritoriile pierdute

Basarabia fusese parte a Principatului Moldovei până în 1812, când a fost anexată de Imperiul Țarist. A revenit la România după prăbușirea Imperiului Rus în 1918, prin decizia Sfatului Țării de la Chișinău. Nordul Bucovinei, locuit de români, ruteni, evrei și germani, fusese parte a Austro-Ungariei până în 1918, iar Ținutul Herța nu avusese niciun moment în trecut o apartenență la Rusia sau URSS.

În total, România pierdea peste 50.000 km² și aproximativ 3,5 milioane de locuitori. Ocupația sovietică s-a făcut rapid și adesea violent. În multe locuri, administrația românească nu a avut timp să se retragă în ordine, iar populația civilă a fost supusă abuzurilor.

Consecințe imediate

Pierderile teritoriale au provocat o criză internă profundă în România. Regimul lui Carol al II-lea a fost grav compromis, iar încrederea în conducerea țării s-a prăbușit. Câteva luni mai târziu, în septembrie 1940, România avea să cedeze și Ardealul de Nord Ungariei, sub presiunea Germaniei și Italiei, prin Dictatul de la Viena. În același an, Carol al II-lea abdică, iar mareșalul Ion Antonescu preia puterea, aliindu-se cu Germania nazistă.

Pe plan internațional, cedările din iunie 1940 au fost percepute ca o demonstrație a slăbiciunii statului român și au contribuit la izolarea sa în perioada următoare. România a fost nevoită să se alinieze Axei, în speranța că astfel va putea recupera teritoriile pierdute. În iunie 1941, România intră în război alături de Germania împotriva Uniunii Sovietice, în ceea ce a fost prezentat drept o campanie de eliberare a Basarabiei și nordului Bucovinei.

Urmele adânci în istorie

Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei a fost urmată de deportări, epurări etnice și represiuni severe asupra elementelor considerate „ostile” regimului comunist. Zeci de mii de români au fost trimiși în Siberia sau Kazahstan, iar structura etnică a regiunii a fost modificată prin colonizări și dezrădăcinări.

După 1944, când trupele sovietice au revenit în Basarabia și au ocupat din nou teritoriile, acestea au fost incluse definitiv în componența URSS. Basarabia a devenit Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite Ucrainei sovietice. Tratatul de pace de la Paris din 1947 a consfințit noua realitate geopolitică.

Moștenirea zilei de 28 iunie

Pentru România, 28 iunie 1940 a fost mai mult decât o înfrângere diplomatică — a fost începutul unei perioade de declin și instabilitate, care avea să ducă la pierderea suveranității, instalarea dictaturii comuniste și decenii de izolare în blocul estic. Din punct de vedere simbolic, această zi a devenit un reper dureros în conștiința națională, adesea amintită în legătură cu ideea de trădare și abandon din partea marilor puteri.

Chiar și după prăbușirea URSS în 1991, problema acestor teritorii a rămas sensibilă. Republica Moldova și Ucraina, state succesoare ale teritoriilor ocupate în 1940, au moștenit o realitate geopolitică conturată de acea zi. În prezent, relațiile României cu aceste țări sunt marcate de cooperare, dar și de tensiuni identitare și istorice nerezolvate.

28 iunie 1940 nu este doar o dată în calendarul istoriei. Este o pagină dureroasă, care vorbește despre fragilitatea statelor mici în fața marilor imperii, despre costul politicii de izolare și despre rolul memoriei în identitatea unui popor. România a pierdut atunci nu doar teritorii, ci și o parte din încrederea în viitorul său european, care avea să fie recâștigată abia după 1989.