Scriitorul și regizorul Virgil Tănase a încetat din viață la 79 de ani: O pierdere ireparabilă pentru cultura română și franceză

Autor de romane scrise într-o franceză rafinată și regizor care a pus în scenă spectacole în România și Franța, Virgil Tănase a fost un intelectual complet, care și-a păstrat demnitatea și vocația chiar și în fața exilului forțat de regimul comunist.

O carieră marcată de talent, exil și prestigiu

Născut la 16 iulie 1945, în Galați, Virgil Tănase s-a format în anii tulburi ai comunismului. A studiat filologia la Universitatea din București și apoi regia de teatru la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. A fost asociat mișcării literare onirice, interzisă ulterior de autoritățile comuniste.

Primul său roman, Portrait d'homme à la faux dans un paysage marin, a fost publicat în 1976 în Franța, la prestigioasa editură Flammarion, fiind interzis în România. În 1978, regimul de la București l-a constrâns să părăsească țara. S-a stabilit la Paris împreună cu familia, fără să ceară azil politic, păstrându-și cetățenia română chiar și după naturalizarea franceză.

La Paris, Tănase a obținut un doctorat în sociologia și semiologia artei, sub îndrumarea reputatului Roland Barthes. A fost autorul unor biografii remarcabile dedicate lui Cehov, Camus și Dostoievski și a continuat să scrie romane și piese de teatru publicate de edituri franceze de prestigiu precum Flammarion, Hachette și Non Lieu.

Omagiile unei lumi culturale în doliu

Numeroși intelectuali români au reacționat emoționat la vestea dispariției scriitorului.

Scriitorul și publicistul Eugen Tudoran a descris momentul aflării veștii drept „o lovitură în plin”:

„Deși știam că e bolnav de multă vreme, vestea mă pune la zid. Virgil a fost un prieten generos, un scriitor excelent și un om de teatru răzvrătit, pe care l-am iubit dincolo de orice neînțelegere.”

La rândul său, Teodor Baconschi, fost ministru de externe și antropolog, a adus un omagiu intelectualului cosmopolit:

„Într-un exil literar parizian dominat de veleitari frustrați, acest român cultivat a reușit să publice cărți admirabile. Scria într-o franceză impecabilă, în spiritul lui Joseph Conrad. În discuțiile noastre, am descoperit un om interiorizat, discret, departe de furia istoriei și de masochismul memoriei totalitare.”

Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român, și-a amintit de omul rafinat pe care l-a cunoscut la Paris, pe vremea când conducea Institutul Cultural Român:

„Aveam senzația că stau față în față cu istoria. Era un om afabil, cultivat, cu o inteligență caldă. Serile petrecute în dialog cu el mi-au rămas în suflet.”

Un destin cultural între două lumi

Pe lângă activitatea de scriitor și regizor, Virgil Tănase a predat Istoria civilizațiilor la Institutul Internațional de Imagine și Sunet de la Paris, iar în perioadele 1993–1997 și 2001–2005 a condus Centrul Cultural Român din capitala Franței.

A fost distins cu Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997), Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004) și Premiul Șerban Cioculescu pentru memorialistică (2012). Statul francez i-a conferit Ordinul Artelor și Literelor (1987), iar România l-a decorat cu Ordinul Național „Serviciu Credincios”, în grad de Cavaler (2002). În semn de recunoaștere academică, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Dunărea de Jos din Galați.

Plecarea lui Virgil Tănase lasă un gol adânc în peisajul cultural românesc și european. Un scriitor bilingv, un regizor vizionar și un om de o delicatețe rară, care a știut să creeze punți între culturi, între limbi și între epoci. Scriitura sa, când poetică, când incisivă, rămâne un testament al unui exil asumat cu demnitate și creativitate.

„Lumină lină, dragă Virgil”, cum scria unul dintre prietenii săi, este acum ecoul unui rămas-bun rostit de o întreagă lume a spiritului.