Buletinul electronic la nivel național: Între progres digital și blocaje birocratice

Mai puține informații la vedere, dar un cip cu potențial extins

Noua carte de identitate vine cu o schimbare radicală: majoritatea datelor personale nu mai sunt vizibile pe documentul fizic, ci sunt stocate în cipul electronic integrat. Spre exemplu, adresa de domiciliu nu mai este tipărită, o modificare care, teoretic, aduce flexibilitate administrativă.

„Informația referitoare la domiciliu nu mai este tipărită tocmai pentru a facilita interacțiunea cu cetățeanul, pentru a-i permite ca într-un viitor în care își va schimba domiciliul să nu mai fie obligat să-și schimbe cartea electronică de identitate”, a explicat Cătălin Giulescu, directorul Direcției pentru Evidența Persoanelor.

Această abordare se aliniază standardelor europene de digitalizare, însă în lipsa infrastructurii adecvate, transformarea devine un obstacol birocratic.

Instituțiile nu pot accesa datele din cip din lipsă de echipamente

Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sistemului este lipsa cititoarelor speciale pentru scanarea cipurilor, dispozitive similare celor utilizate pentru pașapoarte sau carduri de sănătate. Multe instituții publice și private – primării, cabinete de avocatură, farmacii – nu dețin aceste echipamente, ceea ce face imposibilă verificarea informațiilor esențiale precum domiciliul titularului.

„Sunt probleme, într-adevăr. Noi avem nevoie de cititoare speciale pentru a identifica datele de domiciliu ale celor care se prezintă în cabinet. În prezent, nu dispunem de aceste aparate”, a declarat Irina Tudorache, avocat.

În lipsa accesului direct la date, instituțiile sunt nevoite să ceară cetățenilor dovezi suplimentare, ceea ce anulează parțial beneficiile noii cărți electronice.

Cetățenii, puși să compenseze deficiențele sistemului

Pentru a suplini incapacitatea instituțiilor de a accesa cipul, Ministerul Afacerilor Interne a pus la dispoziție o platformă online de unde cetățenii pot descărca dovada domiciliului. Însă procesul se dovedește complicat chiar și pentru cei familiarizați cu tehnologia.

„Inclusiv eu mi-am schimbat cartea de identitate săptămâna trecută, iar până în prezent nu am reușit să accesez acest site al instituției, să mă loghez în acea aplicație și să-mi pot printa acel document”, a adăugat Irina Tudorache.

Aceste neajunsuri transformă un proiect de modernizare într-o povară suplimentară pentru cetățean, care trebuie să navigheze o infrastructură digitală încă nepregătită pentru tranziție.

Promisiuni de reformă și realitatea din teren

Autoritățile recunosc dificultățile întâmpinate în implementarea noii cărți de identitate și promit simplificarea procesului prin digitalizare și interconectarea bazelor de date între instituții.

„Trebuie să învățăm în administrația publică să luăm sarcina de pe umerii cetățeanului. Prin interconectări, acele date să le obținem noi, administrația, nu să-i mai impunem cetățeanului să le prezinte de fiecare dată”, a mai spus Cătălin Giulescu.

Cu toate acestea, până la crearea unei infrastructuri coerente, cetățenii vor trebui să suporte din buzunar sau prin timp pierdut o tranziție neterminată, în care tehnologia devine mai degrabă un obstacol decât o soluție.

Între ambiție și realitate

Cartea electronică de identitate reprezintă un proiect necesar și ambițios, menit să aducă România în rândul statelor digitalizate din Uniunea Europeană. Însă, lipsa infrastructurii și a unei planificări coerente riscă să submineze încrederea publicului în inițiativă. Modernizarea administrației nu poate fi făcută doar prin documente smart – este nevoie de un sistem care să funcționeze în mod integr