105 ani de Puiu Călinescu – Esența comediei autentice românești
Pe 21 iunie 2025 se împlinesc 105 ani de la nașterea lui Puiu Călinescu, actorul care a făcut generații întregi să râdă cu poftă și să-l iubească necondiționat.
Cu fața lui expresivă, vocea ușor nazalizată și umorul molipsitor, Puiu Călinescu este astăzi o legendă vie în amintirea cinefililor români. Dacă l-ai văzut o dată, nu-l mai uiți niciodată. Dacă l-ai ascultat vreodată, parcă și acum îți vine să zâmbești.
De la cârpeală la cameră de filmat
Născut la 21 iunie 1920, la București, pe numele său complet Alexandru Călinescu, micul „Puiu” a avut un parcurs de viață care l-ar fi făcut mândru pe orice personaj de film cu destin complicat. A crescut într-o familie modestă, iar în adolescență a fost nevoit să muncească de mic pentru a se întreține. A lucrat ca ucenic mecanic, iar apoi ca electrician și instalator. Se spune chiar că i-a reparat soneria unei vecine care avea legături cu lumea teatrului — și așa a ajuns în culisele scenei.
Dar ce l-a tras cu adevărat a fost scena. Mai întâi în spectacole de varietăți, apoi în cabaret și revistă. Nu a absolvit Institutul de Artă Teatrală, dar a învățat pe cont propriu, din practică, iar talentul său natural și energia debordantă au fost biletele lui de intrare în lumea spectacolului.
Un maestru al umorului vizual
Puiu Călinescu a cucerit publicul cu un stil aparte, bazat pe expresivitate, mimică și o spontaneitate rar întâlnită. Era un actor de comedie pur-sânge, care știa să-și transforme fiecare gest într-un gag și fiecare pauză într-un moment savuros. A devenit celebru mai ales prin aparițiile sale din spectacolele de revistă, dar și prin filmele de comedie care i-au imortalizat farmecul unic.
Printre cele mai cunoscute pelicule în care a jucat se numără:
• Secretul lui Bachus (1984)
• Grăbește-te încet (1981)
• Cucoana Chirița (1986)
• Baloane de curcubeu (1982)
• Brigada Diverse intră în acțiune (1970) – unde a apărut în roluri episodice, dar memorabile.
În paralel, a continuat să joace în teatru, în special la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, locul unde i-a devenit casă artistică vreme de decenii.
Omul din spatele glumei
Dincolo de râsete, Puiu Călinescu era un om perfecționist, cu o disciplină de fier și o modestie dezarmantă. Nu se lua niciodată prea în serios și prefera să lase glumele să vorbească pentru el. Într-un interviu rar, mărturisea:
„Publicul nu trebuie să știe cât ai muncit ca să pară totul firesc. Dacă râde, înseamnă că ai făcut treabă bună.”
Era cunoscut pentru faptul că își scria singur scenetele, uneori improviza, alteori repeta obsesiv până când fiecare intonație era „la milimetru”. Niciodată nu se mulțumea cu „merge și-așa”.
O moștenire care încă face haz
Puiu Călinescu s-a stins din viață în 1997, dar moștenirea sa artistică continuă să provoace hohote de râs și astăzi. Într-o lume tot mai grăbită, comedia lui rămâne o oază de firesc și bună dispoziție.
Se spune că râsul este cel mai scurt drum între doi oameni. Dacă e așa, atunci Puiu Călinescu a fost unul dintre cei mai mari „constructori de poduri” ai scenei românești. 105 ani de la naștere ne oferă nu doar prilejul de a-i aprinde o lumânare simbolică, ci și de a redeschide un clip, un film sau o scenetă și de a râde, exact așa cum ne-a învățat el: cu poftă și din toată inima.
În anii ’80, actorul devenise atât de popular încât oamenii îl opreau pe stradă cerându-i să spună glume „pe loc”. El le răspundea cu un zâmbet:
„Domnule, gluma e ca vinul. Dacă o torni prea repede, îți stă în gât.”
