21 iunie 1941: România intră în război pentru Basarabia - O decizie cu ecou istoric
Pe 21 iunie 1941, România se afla într-un punct de cotitură al istoriei sale moderne. Era o sâmbătă cu cer senin, dar atmosfera era tensionată. La granița de est, Armata Română era gata să acționeze. A doua zi, în zorii zilei de 22 iunie, România avea să intre în război alături de Germania împotriva Uniunii Sovietice, în ceea ce s-a numit ulterior „Războiul pentru reîntregirea neamului”.
Pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord
Cu un an înainte, în vara lui 1940, România suferise o serie de pierderi teritoriale care au zdruncinat profund încrederea națională. În urma unui ultimatum sovietic susținut de pactul Ribbentrop-Molotov, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost ocupate de Uniunea Sovietică. Cedarea acestor teritorii s-a produs fără luptă, la presiunea directă a Moscovei și cu sprijinul tacit al Berlinului.
Pentru mulți români, acea zi de 28 iunie 1940 a fost un coșmar. S-au înregistrat scene dramatice: administrația românească s-a retras în grabă, iar localnicii români au fost supuși unor umilințe, arestări și chiar execuții sumare. Sute de mii de oameni au fost strămutați sau persecutați, iar durerea ruperii unei părți din trupul țării a rămas vie în conștiința colectivă.
Pregătirea pentru război
La începutul anului 1941, România se afla sub conducerea generalului Ion Antonescu, care instaurase un regim autoritar. Alierea cu Germania nazistă părea, în acel moment, singura opțiune viabilă pentru recâștigarea teritoriilor pierdute.
În lunile premergătoare invaziei, Armata Română s-a reorganizat și s-a instruit alături de trupele germane. Sprijinul tehnologic și logistic primit de la Wehrmacht a oferit încredere comandanților români. Totodată, opinia publică, deși marcată de incertitudine, a fost în mare parte favorabilă ideii de a recupera Basarabia și Bucovina prin forță, mai ales în lipsa unei alternative diplomatice.
21 iunie 1941 – Începutul unei campanii dureroase
În seara zilei de 21 iunie, trupele române au fost puse în alertă. Deși oficial, ordinul de atac a fost dat în dimineața zilei de 22 iunie – când Germania a declanșat Operațiunea Barbarossa – mișcările de trupe și mobilizarea generală începuseră deja.
Armata Română a intrat în luptă cu peste 600.000 de oameni, fiind una dintre cele mai mari forțe aliate ale Germaniei pe frontul de Est. Obiectivul: recucerirea teritoriilor smulse în vara anului precedent.
La granița cu Basarabia, Diviziile 3, 5, 6 și 14 infanterie, alături de Divizia 1 blindată, au început operațiunile de traversare a Prutului. Terenul era dificil, iar rezistența sovietică, deși fragmentată, nu era de neglijat. Luptele au fost crâncene, mai ales în jurul Chișinăului și în nordul Bucovinei, unde Armata Roșie își fortificase pozițiile.
Emoție națională și propagandă
Încă din primele zile ale campaniei, presa și radioul au transmis comunicate entuziaste despre „eliberarea fraților de peste Prut”. Ziarele relatau zilnic despre înaintarea trupelor, întâmpinate cu flori și lacrimi de bucurie în satele basarabene. Propaganda oficială a pus accent pe caracterul „sfânt” al misiunii: un război de reîntregire, nu de cucerire.
În realitate, situația de pe teren era mult mai complicată. Pierderile umane au fost semnificative, iar duritatea luptelor a lăsat urme adânci în rândul soldaților. Totuși, până la sfârșitul lunii iulie, obiectivul fusese atins: Basarabia și Bucovina de Nord erau din nou în granițele României.
O victorie cu gust amar
Deși campania din vara anului 1941 a fost percepută la acea vreme ca o izbândă, istoria avea să arate că a fost, de fapt, începutul unui drum tragic. Armata Română a continuat lupta dincolo de Nistru, spre Stalingrad, implicând țara într-un război de uzură, cu costuri uriașe. Până în 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei, pierderile umane au atins proporții dramatice, iar Basarabia avea să fie din nou ocupată de sovietici la sfârșitul războiului.
Astăzi, 21 iunie rămâne o zi de reflecție
Nu este o zi oficială de comemorare, dar rămâne o dată marcantă în istoria românilor. Este momentul când România a încercat să-și repare o rană profundă, plătind însă un preț imens. Este și o lecție despre riscurile politicii de forță, despre iluzii de moment și despre curajul – uneori tragic – al unei națiuni care a refuzat să-și accepte umilirea.
Pentru unii, 21 iunie este începutul unui act de dreptate istorică. Pentru alții, începutul unei tragedii. Dar pentru toți, este o filă de istorie care nu poate fi ignorată.
