Generalul „Gorila”, arhitectul umbrei unei confruntări: Cum Erik Kurilla a preluat controlul jocului strategic al SUA în Orientul Mijlociu
Într-un context tensionat, marcat de escaladarea crizei dintre Iran și Israel, administrația americană pare să fi delegat o putere excepțională în mâinile unuia dintre cei mai duri comandanți militari ai săi: generalul Erik Kurilla, șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM). Potrivit unei investigații publicate de Politico, Kurilla, un susținător vocal al unei reacții militare ferme împotriva Teheranului, a beneficiat de un nivel de autonomie operațională rar întâlnit în istoria recentă a Pentagonului.
Un general cu mână liberă
Sursele citate de publicația americană susțin că secretarul Apărării, Pete Hegseth, i-a acordat lui Kurilla o libertate de acțiune neobișnuită, permițându-i să-și impună viziunea în fața altor oficiali de rang înalt. Printre deciziile aprobate aproape automat se numără desfășurarea de portavioane, trimiterea de avioane F-22, F-35 și F-16 în regiune și intensificarea apărării aeriene în Israel — toate aceste acțiuni sugerând o schimbare semnificativă în prioritățile strategice ale Washingtonului, care părea anterior orientat spre Asia-Pacific și China.
Deși administrația Trump a exprimat inițial intenția de a tempera influența generalilor cu patru stele, Hegseth s-a lăsat convins de stilul direct și autoritar al lui Kurilla, afirmă un fost oficial al apărării: „Dacă generalii par duri și siguri pe ei, Hegseth e ușor de convins. Iar Kurilla știe exact cum să-și vândă ideile”.
În centrul deciziilor strategice
Cunoscut sub porecla „Gorila”, Kurilla a devenit un actor central în conturarea răspunsului militar american în Orientul Mijlociu. Cu relații apropiate de Mike Waltz, fost consilier de securitate națională și nominalizat recent la ONU, și acces extins la președintele Trump, generalul și-a consolidat poziția într-un moment de maximă incertitudine geopolitică.
Potrivit surselor apropiate administrației, Kurilla a fost unul dintre principalii promotori ai unei intervenții militare directe împotriva Iranului. Într-o audiere în Congres, acesta a declarat că a pus pe masa Casei Albe „o paletă largă de opțiuni” pentru a împiedica Teheranul să obțină arme nucleare.
Vocea dominantă, în ciuda opoziției interne
Inițiativele sale s-au lovit, totuși, de rezistența altor lideri militari de top, precum generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme, și Elbridge Colby, responsabil pentru politici în cadrul Pentagonului, ambii pledând pentru prudență și evitarea angajării într-un nou conflict regional de anvergură.
Un oficial al apărării a sintetizat acest clivaj: „CENTCOM încearcă, ca de obicei, să atragă cât mai multe resurse, iar Kurilla a devenit imaginea acestei ambiții expansioniste”.
Un militar decorat și controversat
Kurilla nu este un general obișnuit. Decorat cu Steaua de Bronz după ce a fost rănit de trei ori în Irak, în 2005, el este perceput în cercurile decizionale ca fiind un lider carismatic, dar dur. De altfel, numele său a fost asociat în trecut și cu o anchetă privind comportamentul agresiv față de un alt ofițer, deși Pentagonul nu a confirmat oficial existența unei investigații în curs.
Un fost oficial american l-a descris astfel: „Are exact profilul de comandant pe care Hegseth și Trump îl admiră: impunător, hotărât, letal”. În același timp, diplomatul Dan Shapiro a evidențiat și latura strategică a generalului: „Este extrem de convingător în modul în care explică ce poate face CENTCOM dacă are resursele necesare”.
Israelul grăbește atacul, cât timp „Gorila” este la comandă
Pe fundalul tensiunilor crescânde cu Iranul, mai mulți oficiali israelieni ar fi grăbit planurile militare pentru a acționa cât timp Kurilla se află încă în funcție, scrie Politico. Fiind un fin cunoscător al capacităților israeliene și al arhitecturii de luptă a SUA în regiune, Kurilla este perceput drept omul ideal pentru a coordona un posibil atac comun asupra Iranului.
Zvonurile despre o operațiune militară iminentă au fost alimentate și de recentele discuții dintre Kurilla și președintele Trump, în cadrul cărora generalul a prezentat scenarii de lovituri preventive asupra infrastructurii nucleare iraniene. O sursă apropiată acestor întâlniri a afirmat că Trump respectă opiniile generalului și îl ascultă cu atenție.
„Trump ar fi mulțumit dacă iranienii ar accepta ceea ce el numește ‘capitulare’. Cum asta nu se va întâmpla, cel mai probabil va ordona o lovitură militară”, a spus sursa.
O administrație condusă de generali?
Deși Casa Albă susține că deciziile sunt rezultatul unui efort coordonat între civili și militari, realitatea indică o dominare tot mai evidentă a zonei decizionale de către liderii uniformați. Spre deosebire de administrațiile anterioare, în care comandanții CENTCOM aveau o influență filtrată, Kurilla pare să fi devenit arhitectul neoficial al politicii SUA în Orientul Mijlociu.
Această realitate ridică întrebări esențiale despre echilibrul între autoritatea civilă și cea militară, mai ales într-o perioadă în care deciziile privind pacea sau războiul ar putea schimba definitiv arhitectura de securitate a regiunii.
Pe măsură ce mandatul lui Kurilla se apropie de final, întrebarea nu mai este dacă SUA vor acționa în Iran, ci când și sub ce formă — și dacă „Gorila” va rămâne, în ciuda tuturor controverselor, cel care va apăsa primul buton.
