Decizie crucială a Înaltei Curți: Direcția Generală Anticorupție, limitată strict la competența legală în cercetarea penală
Într-o hotărâre cu impact semnificativ asupra arhitecturii procesului penal din România, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a tranșat, prin admiterea unui recurs în interesul legii (RIL) pe 16 iunie 2025, o controversă care a alimentat practici divergente în justiție: competențele Direcției Generale Anticorupție (DGA) în desfășurarea actelor de cercetare penală. Potrivit deciziei, lucrătorii DGA pot efectua astfel de activități doar în dosare privind infracțiuni de corupție comise de personalul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), limită impusă expres de cadrul legislativ.
Hotărârea vine să corecteze o practică judiciară dezechilibrată și să reafirme principiile legalității și specializării în activitatea de urmărire penală. Recursul în interesul legii a fost promovat de Curtea de Apel Alba Iulia, în contextul în care mai multe unități de parchet delegau ofițeri DGA și în cauze care ieșeau din sfera de competență prevăzută de lege pentru această structură.
Limitele competenței DGA, reafirmate de instanța supremă
Decizia ÎCCJ stabilește fără echivoc că atribuțiile DGA sunt reglementate strict prin art. 1 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 120/2005. Potrivit acestei norme, DGA este competentă să desfășoare cercetări penale doar în legătură cu infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 și doar atunci când acestea sunt comise de angajați ai Ministerului Afacerilor Interne. Prin urmare, orice extindere a acestei competențe, chiar sub forma unei delegări din partea procurorului, este nelegală.
Interpretările anterioare, potrivit cărora dispozițiile art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală ar permite o delegare nelimitată către lucrătorii DGA, au fost respinse. Înalta Curte a subliniat că normele de rang inferior, precum Regulamentul DGA, nu pot modifica sau extinde competența stabilită prin lege. În esență, regula este clară: doar legea poate conferi competență organelor de cercetare penală.
O practică nelegală, invalidată de instanța supremă
În ultimii ani, procurorii au implicat lucrători DGA în dosare care priveau fapte comise de persoane din afara MAI sau în cauze ce nu vizau corupția, invocând o interpretare extensivă a textului de lege. Această abordare a fost criticată de profesioniști ai dreptului, care au atras atenția că astfel de practici încalcă limitele constituționale ale legalității în procesul penal.
Avocații Cosmin-Daniel Bulea, Ștefan Alexandru și Radu Chiriță, în pledoarii susținute într-o cauză similară, au adus în fața instanței exact argumentele juridice pe care ÎCCJ le-a reținut în decizia sa. Ei au subliniat că tentativa de a extinde atribuțiile DGA prin OUG nr. 59/2013 a fost respinsă explicit de Parlament, prin adoptarea Legii nr. 324/2013, semn clar al voinței legiuitorului de a menține competența acestei structuri în limite stricte.
Potrivit echipei de avocați, acceptarea unei delegări generale și nelimitate ar transforma normele de competență într-un simplu exercițiu de formă, lipsit de conținut juridic. Or, tocmai această normare clară a competențelor organelor de urmărire penală este o garanție esențială a respectării drepturilor procesuale ale justițiabililor.
Consecințele hotărârii: o întoarcere la legalitate și specializare
Decizia nr. 8 din 16 iunie 2025, pronunțată în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, va avea caracter obligatoriu pentru toate instanțele din România. Aceasta marchează un punct de cotitură în delimitarea clară a competențelor instituțiilor implicate în anchetele penale și consolidează principiul legalității în desfășurarea urmăririi penale.
De asemenea, hotărârea semnalează un avertisment ferm către unitățile de parchet care au tratat cu „flexibilitate” normele de competență: o anchetă desfășurată de un organ necompetent riscă să atragă nulitatea absolută a probelor și actelor procesuale, cu consecințe grave pentru dosarul penal în ansamblul său.
Într-un climat judiciar în care tendințele de extindere informală a atribuțiilor unor structuri specializate au devenit tot mai vizibile, decizia Înaltei Curți reamintește că statul de drept presupune, înainte de toate, respectarea exactă a literei și spiritului legii. Iar în materie penală, legalitatea nu poate fi negociabilă.
