Irlanda începe exhumările în cazul celor 796 de copii îngropați într-o groapă comună la Tuam: Lupta neobosită a Catherinei Corless pentru adevăr și demnitate

„A fost o luptă crâncenă”, mărturisește Corless, acum în vârstă de 71 de ani, într-un interviu acordat agenției AFP. Luni, experții vor începe delimitarea perimetrului în care se află fosta fosă septică a instituției cunoscute sub numele de St. Mary’s Mother and Baby Home, administrată de ordinul catolic al surorilor de la Bon Secours. Primele săpături propriu-zise sunt programate pentru luna iulie.

O descoperire care a zguduit Irlanda

În 2014, după ani de cercetări pe cont propriu în arhive și registre administrative, Catherine Corless a descoperit documente care atestau moartea a 796 de copii cu vârste cuprinse între câteva zile și nouă ani. Adevărul care a ieșit la iveală a fost șocant: copiii au fost îngropați într-o groapă comună, fără înmormântări, fără cruci, fără vreun semn care să le amintească existența.

„Nu exista niciun registru funerar, niciun cimitir, nicio statuie, nicio cruce, absolut nimic”, își amintește Corless. „Am strigat ani la rând: dați-le acestor copii înmormântarea creștină pe care au fost privați să o aibă. Dar nu m-a ascultat nimeni.”

Dezvăluirile ei au provocat o undă de șoc națională și internațională, readucând în atenție trauma profundă provocată de relația complicată dintre statul irlandez, Biserica Catolică și femeile necăsătorite din secolul XX.

O rană colectivă: trauma "caselor pentru mame și copii"

Cazul Tuam nu a fost singular. Investigațiile declanșate după dezvăluirile Corless au scos la iveală o rețea de 18 astfel de instituții care au funcționat între 1922 și 1998 în Irlanda. În aceste așezăminte au fost internate circa 56.000 de femei și 57.000 de copii. Se estimează că aproape 9.000 dintre acești copii au murit în condiții adesea neelucidate.

„Toți acești copii au fost botezați, dar Biserica a întors privirea. Pentru ei, nu contau: erau nelegitimi, punct”, acuză Corless.

În acea perioadă, femeile însărcinate în afara căsătoriei erau marginalizate, stigmatizate și, în multe cazuri, obligate să se interneze în aceste cămine. Copiii le erau adesea luați fără consimțământ și încredințați spre adopție, în țară sau în străinătate.

Primele rămășițe și o lege care a venit prea târziu

Primele rămășițe umane au fost descoperite încă din 2016, dar abia în 2022 o lege specială a permis exhumarea legală și investigarea locului. În 2023, a fost desemnată oficial o echipă de experți care să conducă operațiunea. Misiunea acestora este una sensibilă și complexă: recuperarea, identificarea și reînhumarea cu demnitate a rămășițelor copiilor.

Pentru a facilita identificarea, vor fi colectate probe ADN de la persoanele care suspectează că au avut rude în acel cămin.

Justiție târzie, dar necesară

„Nu am crezut niciodată că voi vedea această zi”, recunoaște Catherine Corless. „Au fost atâtea obstacole de depășit.” Cu toate acestea, ea rămâne conștientă de limitele acestor demersuri. „Chiar dacă vom reuși să identificăm unele rămășițe, acest lucru nu va aduce pace pentru toți cei afectați.”

Tuam a devenit un simbol al suferinței colective, dar și al rezistenței și demnității. Lupta lui Corless pentru adevăr este nu doar o dovadă de curaj personal, ci și un act de justiție istorică pentru mii de copii uitați.

Într-o țară în care Biserica a dictat mult timp morala socială și a contribuit la instituționalizarea rușinii, acest caz continuă să fie o rană deschisă, dar și un avertisment dureros despre prețul complicității și al tăcerii.