Licuricii, pe cale de dispariție – pericole nevăzute care sting lumina verii
În serile liniștite de vară, când aerul miroase a iarbă caldă și timpul pare că se oprește, e de-ajuns să stai câteva clipe în grădină sau la marginea unei păduri ca să vezi dansul lor. Licuricii – acele ființe delicate care aprind întunericul cu lumina lor blândă – au fost mereu o prezență magică în viețile noastre. Un strop de poveste într-o lume din ce în ce mai grăbită.
Dar în tăcere, fără să știm, această lumină începe să se stingă.
Unde au dispărut licuricii?
Tot mai mulți oameni observă același lucru: vara vine, dar cerul jos al serii rămâne întunecat. Licuricii nu mai apar ca altădată. Nu e o impresie. Cercetările din ultimii ani confirmă ceea ce mulți dintre noi simțeam deja: numărul lor scade alarmant în toată lumea.
Un studiu publicat în revista BioScience în 2020, la care au participat cercetători din mai multe țări, arată clar: multe specii de licurici se află în declin. Iar motivele sunt strâns legate de modul în care ne-am obișnuit să trăim.
De ce nu-i mai vedem?
Lumina care le face rău
Paradoxal, tocmai lumina, aliatul lor în iubire, le pune acum viața în pericol. Licuricii își folosesc semnalele luminoase ca să se găsească unii pe alții. Dar luminile artificiale, de la străzi, terase și orașe, le încurcă și le tulbură aceste semnale fine. E ca și cum, într-o cameră plină de zgomot, încerci să auzi o șoaptă.
Nu mai au unde trăi
Licuricii iubesc zonele umede, marginile pădurilor, pajiștile bogate, locuri cu iarbă înaltă, cu apă și întuneric liniștit. Dar pe măsură ce construim tot mai mult, asfaltăm, defrișăm sau uscăm mlaștini, le luăm, fără să vrem, casa. Fără acel spațiu, nu mai au unde să crească, să se adăpostească, să se nască.
Otrava din pământ
Larvele de licurici trăiesc în sol, uneori chiar doi ani înainte să devină adulți. În tot acest timp, sunt sensibile la ce se întâmplă în jur. Pesticidele, îngrășămintele chimice și alte substanțe pe care le folosim frecvent pot ucide aceste ființe fragile înainte să ajungă să lumineze vreo noapte.
De ce ar trebui să ne pese?
Poate că unii ar spune: „Sunt doar niște insecte.” Dar licuricii sunt mai mult decât atât.
În natură, ei joacă un rol important – ajută la menținerea echilibrului în sol și în lanțul trofic. În cultură, sunt simboluri ale speranței, magiei, fragilității. Iar în inimile noastre, au un loc aparte – cine nu-și amintește o noapte din copilărie în care a alergat după luminițe prin iarbă?
Dispariția lor e un semn că ceva nu e în regulă. E un avertisment blând, dar clar, că mediul în care trăim se schimbă mai repede decât ne dăm seama.
Ce putem face?
Vestea bună este că licuricii nu cer mult ca să rămână. Iată câteva lucruri simple care pot face o diferență:
• Stingeți luminile în plus. Noaptea nu trebuie să fie zi. Dacă aveți o curte sau un balcon, folosiți lumini calde, discrete, sau dați-le o pauză după o anumită oră.
• Păstrați un colț de natură. Lăsați o bucată de grădină mai sălbatică, cu iarbă înaltă, frunze căzute și umezeală. Acolo s-ar putea să găsească adăpost.
• Evitați substanțele toxice. Optați pentru metode naturale în grădinărit și întreținere.
• Vorbiți despre ei. Copiii mai ales pot fi fascinați și învăța, încă de mici, că magia nu vine de pe ecran, ci de afară, dintre frunze.
Lumina care ne învață
Licuricii nu au glas, dar ne spun ceva esențial: că frumusețea lumii stă în echilibru, în blândețe, în întunericul care nu ne sperie, ci ne odihnește. Să-i păstrăm în viață înseamnă, de fapt, să păstrăm ceva din copilăria noastră, din misterul verii, din armonia cu natura.
Și poate, într-o seară viitoare, pe când vom ieși în grădină cu o cană de ceai sau cu un copil de mână, vom zări din nou acea mică lumină. Și vom ști că n-a fost prea târziu.
