„Sclavi în halate albe”: Tinerii medici din România își strigă epuizarea – „Ne-am sacrificat viața pentru un sistem care ne distruge”

O postare devenită virală pe platforma Reddit, scrisă de un rezident dintr-un mare centru universitar, a stârnit o dezbatere amplă în comunitatea medicală online. Mesajul, scris la cald, cu sinceritate brutală, a atins un nerv sensibil: „Bătaie de joc, suferință, stres, lipsă de somn. Iar peste toate astea, un salariu mizer de 4.700-5.000 lei din care nu-ți permiți nimic.” Rezidentul își încheie mesajul cu un îndemn categoric: „Nu faceți medicina. Vă distruge viața.”

Un sacrificiu fără compensație

Timp de 11-12 ani – între facultate, rezidențiat și pregătire continuă – tinerii medici trăiesc, literalmente, pentru muncă. Fără odihnă, fără venituri decente, fără perspective clare după rezidențiat. Mulți susțin că sunt „sclavi” ai sistemului: obligați să facă gărzi extenuante, adesea neplătite, ignorați de superiori, marginalizați profesional și personal.

„După o gardă de 24 de ore trebuie să rămâi în continuare la muncă. Concediile se obțin cu milogeală. Orele suplimentare nu sunt plătite. Gărzile? Doar pe hârtie. În realitate, sunt un abuz.”, povestește un alt rezident.

La toate acestea se adaugă presiunea financiară. Cu un salariu care abia acoperă chiria, utilitățile și mâncarea, mulți nu-și pot permite nici măcar o mașină. Iar achiziționarea de materiale didactice, participarea la congrese sau perfecționarea profesională sunt, de cele mai multe ori, costuri imposibile.

Epuizare generalizată, lipsă de sens

„Sunt în anul 6 și nu mai am nicio resursă psihică. Nu mai vreau să merg mai departe, dar am investit deja prea mult.”, spune o studentă. Un alt coleg completează: „Am început cu pasiune. Acum sunt doar obosit și dezamăgit. Rezidențiatul m-a transformat într-un om fără speranță.”

Mulți tineri medici își exprimă dorința de a emigra imediat după finalizarea rezidențiatului, în căutarea unui trai decent și a unui sistem care să le respecte munca. Medicii din diaspora câștigă de 4-5 ori mai mult și beneficiază de un mediu profesional predictibil, cu reguli clare și respect reciproc.

O rază de speranță – perspectiva pacientului

În mijlocul acestui peisaj sumbru, o voce a venit din afara breslei – o pacientă care a dorit să aducă o notă de optimism: „Am văzut cu ochii mei cât de mult s-a schimbat sistemul față de 2010. Mai multă empatie, condiții mai bune, eforturi reale din partea cadrelor medicale. Vă rog, mergeți la cursuri de comunicare medic-pacient, fiți curioși, umani. Asta va face diferența.”

Mesajul a fost însă întâmpinat cu scepticism: „E ușor de zis din afară. Când ești sclav, fără repaus, fără bani, și totul în jur te împinge în burnout, nu-ți mai arde de idealism.”

Un sistem care descurajează performanța

Dincolo de cazurile personale, mulți semnalează disfuncții structurale: lipsa orelor de curs reale, absența sprijinului pentru cercetare, oportunități de angajare reduse după finalizarea rezidențiatului și un mediu profund ierarhizat, în care vocea tinerilor e rar ascultată.

„În țară, la stat, tinerii sunt sclavi ai celor vechi. La privat, medicina e doar business.”, rezumă un specialist. „Prietenii mei corporatiști, cu joburi medii, câștigă de două ori mai mult decât mine. Și nu sunt tratați cu dispreț în fiecare zi.”

Mentalitatea, o problemă endemică

Printre reacții a apărut și critica obiceiului național de a se plânge fără acțiune: „Suntem cea mai vaietă nație. Ne văităm de tot, dar nu facem nimic. Avem nevoie de asumare și de curajul de a schimba ceva. Altfel, vom continua să ne autodistrugem, indiferent de domeniu.”

O criză de sistem, nu de vocație

Ce reiese clar din această dezbatere este că România nu duce lipsă de tineri talentați și pasionați de medicină – ci de un sistem care să-i susțină, să-i motiveze și să le ofere o minimă recunoaștere. Până când acest lucru nu se va schimba, medicina va continua să fie o vocație care se plătește cu sănătatea și demnitatea celor care aleg să o practice.