CCR limitează transparența: Declarațiile de avere nu mai pot fi publicate online, iar responsabilitatea pentru averea rudelor se estompează

Transparență vs. drept la viață privată

Judecătorii CCR argumentează că publicarea online a declarațiilor de avere constituie o intruziune excesivă în viața privată a funcționarilor publici și a demnitarilor, cu un impact direct asupra demnității și securității personale. Potrivit Curții, simpla menționare a localității în care se află un imobil sau a bunurilor deținute poate duce rapid la identificarea și expunerea nejustificată a persoanei.

„Expunerea publică a unei asemenea informații, impusă prin lege, echivalează cu încălcarea directă și nejustificată a dreptului său la viață privată”, se menționează în motivare.

CCR subliniază însă că obligația de completare a declarațiilor de avere rămâne în vigoare, dar nu mai este însoțită de răspundere penală sau contravențională în caz de imposibilitate reală de a furniza informații complete privind veniturile membrilor familiei.

Două articole esențiale din legea integrității, declarate neconstituționale

Curtea a declarat neconstituționale două articole cheie din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice:

1. Publicarea declarațiilor de avere de către Agenția Națională de Integritate (ANI).

2. Răspunderea funcționarului pentru exactitatea informațiilor privind bunurile și veniturile soților și copiilor.

Averile rudelor, între formalitate și ambiguitate

Un alt punct nevralgic al deciziei CCR vizează declarațiile privind averile rudelor apropiate – soți și copii. Curtea afirmă că nu anulează obligația de declarare, însă elimină răspunderea titularului pentru datele pe care nu le poate verifica sau nu i-au fost comunicate de către terți.

„Răspunderea juridică, penală sau contravențională fiind una personală, nu poate fi extinsă asupra titularului pentru informații aparținând altor persoane”, precizează CCR.

Reacții: între îngrijorare și realism

Fostul președinte al ANI, Horia Georgescu, avertizează că decizia poate crea un vid de control și o confuzie generalizată:

„Titularul poate invoca oricând că nu i-au fost furnizate datele de către soț sau soție. În practică, ANI nu va mai putea sesiza Parchetul pentru fals în declarații.”

La rândul său, politologul Cristian Pîrvulescu atrage atenția asupra dezechilibrului dintre transparență și protejarea vieții private:

„În România, 300.000 de funcționari publici sunt obligați să-și declare averile. În SUA, doar 26.000 din peste 20 de milioane o fac. Transparența nu trebuie să devină abuzivă.”

ANI, o instituție cu atribuții reduse

Modificările generate de această decizie reduc semnificativ capacitatea Agenției Naționale de Integritate de a urmări averile ascunse, în condițiile în care legea ANI fusese considerată un instrument esențial în combaterea corupției și una dintre condițiile-cheie ale aderării României la UE.

Până la adoptarea modificărilor legale de către Parlament – termenul fiind de 45 de zile de la publicarea deciziei CCR – prevederile declarate neconstituționale sunt suspendate. Dacă în acest interval nu vor fi revizuite, ele vor fi eliminate complet din legislație.

Parlamentul, între obligații internaționale și presiuni interne

Modificarea legii ANI revine acum în sarcina Parlamentului, care trebuie să găsească un echilibru între angajamentele internaționale privind transparența și anticorupția și respectarea drepturilor fundamentale garantate de Constituție. În lipsa unei soluții coerente, România riscă să submineze propriile progrese în domeniul bunei guvernări și al statului de drept.