Viktor Orbán ridică nivelul de alertă națională: Între spectrul războiului și calculele electorale
Premierul Ungariei, Viktor Orbán, a convocat luni, 9 iunie, Consiliul Național de Apărare, declanșând un val de mesaje alarmiste cu privire la un presupus „atac dublu” asupra Ungariei. Într-o postare pe Facebook, liderul de la Budapesta a justificat măsura prin agravarea conflictului din Ucraina și prin ceea ce el numește prăbușirea unității transatlantice. Totul, însă, pare să fie parte dintr-o strategie electorală atent calibrată, afirmă analistul politic Sergiu Mișcoiu.
„Acțiunile militare recente sugerează că războiul va fi mai lung și mai brutal decât ne așteptam la începutul anului”, a scris Orbán, subliniind necesitatea ca Ungaria să rămână de partea păcii. În același timp, a lansat un atac virulent la adresa Bruxellesului și a administrației de la Kiev, acuzându-le că ar dori continuarea conflictului, spre deosebire de „forțele pacifiste” întruchipate de Donald Trump, cu care spune că împărtășește viziunea geopolitică.
Frica indusă ca instrument de guvernare
Potrivit lui Orbán, Ungaria riscă să devină ținta unui „atac dublu” – pe de o parte din cauza sprijinului față de Donald Trump, pe de altă parte din cauza refuzului de a se alinia la direcția pro-ucraineană promovată de UE. Liderul maghiar a invocat o presupusă ofensivă a serviciilor secrete străine, campanii de propagandă și acțiuni de denigrare coordonate împotriva guvernului său.
„Ne vom pregăti și vom apăra Ungaria și familiile maghiare”, a transmis Orbán, apelând din nou la limbajul mobilizator și la retorica de stare de asediu.
Într-un interviu acordat presei franceze, premierul a mers mai departe, susținând că „libertatea Ungariei este amenințată astăzi de Bruxelles”, o afirmație care întărește linia sa tot mai antagonică față de Uniunea Europeană.
Context electoral: între populism și pierderea terenului
Profesorul Sergiu Mișcoiu, expert în politică europeană și profesor la Universitatea Paris-Est Créteil și UBB Cluj-Napoca, consideră că escaladarea discursului belicos are mai puțin legătură cu realitățile geopolitice și mai mult cu frământările interne ale regimului Orbán.
„Premierul ungar se confruntă cu o opoziție tot mai articulată, în special din partea partidului TISZA și a liderului său Péter Magyar, care a preluat și adaptat o parte din arsenalul retoric al FIDESZ”, explică Mișcoiu. „Pentru a-și păstra hegemonia, Orbán recurge la strategia amplificării fricii și a stării de urgență permanente, poziționându-se ca singurul apărător al națiunii în fața amenințărilor interne și externe.”
Potrivit analistului, apropierea de Donald Trump, discursul anti-UE și apelul constant la o poziție „pacifistă” singulară în Europa nu sunt întâmplătoare, ci parte a unei construcții narative în care Ungaria apare drept victimă și bastion al lucidității într-o Europă „orbită” de conflict.
Escaladare instituțională fără precedent
Diferența față de strategiile anterioare ale lui Orbán stă în intensitatea actuală a acțiunilor și simbolismului politic implicat. „Convocarea Consiliului de Apărare, declarațiile tranșante privind integritatea teritorială și implicarea tot mai activă a diplomației ungare în această retorică de criză indică o nouă etapă”, punctează Mișcoiu.
Această evoluție reflectă, spune el, o escaladare a tacticilor diversioniste care au caracterizat guvernarea Orbán, dar care acum ating un nivel instituțional fără precedent în perioada post-2010.
Tactica „uniți în jurul drapelului” – o rețetă testată
Gestul lui Orbán se înscrie într-o logică politică cunoscută sub denumirea de Rally 'round the flag effect – un fenomen descris în 1970 de politologul John Mueller, prin care liderii politici obțin creșteri temporare ale popularității în perioade de criză, reale sau fabricate.
Această strategie funcționează prin inducerea unui sentiment de unitate națională în jurul liderului și al simbolurilor statale, în fața unei amenințări externe percepute. Exemple istorice, precum saltul în popularitate al președintelui George W. Bush după atentatele din 11 septembrie 2001, arată însă că acest efect este adesea efemer.
În paralel, teoria „războiului diversionist” descrie tentația liderilor de a genera conflicte externe pentru a distrage atenția de la problemele interne – o strategie pe care mulți analiști o văd reflectată în gesturile recente ale premierului maghiar.
Un regim în defensivă, o națiune în alertă
În contextul alegerilor din 2026, Orbán pare să mizeze pe un discurs radicalizat, menit să coaguleze sprijinul popular în jurul guvernului său, în timp ce opoziția devine tot mai vocală și mai credibilă. Întrebarea-cheie este dacă electoratul maghiar va continua să răspundă la retorica alarmistă sau dacă semnalele de oboseală față de această strategie vor înclina balanța.
Cert este că premierul Ungariei a decis să ridice nivelul de tensiune într-o Europă deja aflată sub presiune, amestecând geopolitica cu propaganda internă într-un amestec exploziv, menit să-i conserve puterea cu orice preț.
