Tableta vs. Cartea: Viitorul educației în România rurală
Într-o eră în care digitalizarea pare soluția universală pentru toate problemele educației, România rurală se confruntă cu o dilemă profundă: între cartea clasică, simbol al școlii tradiționale, și tableta, promisiunea unei educații moderne și interactive. Ce înseamnă această alegere pentru elevii de la sat, pentru profesori și pentru viitorul sistemului de învățământ românesc?
O luptă între două lumi
La doar 15 kilometri de un oraș cu internet de mare viteză și librării moderne, într-un sat din județul Botoșani, elevii clasei a V-a își împart manualele vechi, scrise cu pixul de generațiile anterioare. În același timp, la București, elevii de aceeași vârstă primesc tablete de ultimă generație, acces la platforme educaționale și profesori formați în predarea digitală. Întrebarea nu mai este dacă educația va deveni digitală, ci cât de mult va lăsa în urmă mediul rural.
Promisiunea tabletei
În 2020, în contextul pandemiei, Guvernul României a lansat programul „Școala de acasă”, distribuind peste 250.000 de tablete elevilor din mediile defavorizate. Deși inițiativa a fost lăudată la nivel european, implementarea a fost marcată de lipsuri: tablete defecte, lipsa conexiunii la internet sau profesori care nu știau cum să folosească platformele online.
„Am primit tableta, dar n-am avut semnal. O foloseam doar pe post de lanternă când se lua curentul”, spune cu umor amar Andrei, un elev dintr-un sat din Mehedinți.
Totuși, potențialul tabletei este incontestabil. Permite acces rapid la resurse actualizate, platforme educaționale interactive, aplicații pentru învățarea limbilor străine, matematică sau științe, și poate înlocui zeci de kilograme de manuale. Pentru elevii care locuiesc la kilometri de cea mai apropiată bibliotecă, tehnologia ar putea fi puntea către educație de calitate.
Cartea – un refugiu sau un obstacol?
De cealaltă parte, cartea rămâne simbolul tradiției educaționale. În multe sate, este singura resursă de învățare tangibilă, într-un peisaj în care electricitatea se oprește frecvent, iar internetul este un lux. Pentru mulți profesori, manualul tipărit este un instrument de încredere într-un sistem marcat de incertitudini.
„Cartea nu se strică, nu are nevoie de semnal, nu te scoate de pe Zoom”, spune Maria Radu, învățătoare într-un sat din Argeș, cu o carieră de peste 30 de ani.
Mai mult, specialiștii în psihopedagogie atrag atenția că lectura pe hârtie contribuie la o înțelegere mai profundă a textului, la dezvoltarea concentrării și la reducerea oboselii vizuale, în timp ce utilizarea excesivă a ecranelor poate afecta memoria și somnul copiilor.
Realitatea din teren: decalaje și improvizații
Un raport al organizației Salvați Copiii România din 2023 arată că 42% dintre elevii din mediul rural nu au acces constant la internet, iar 35% folosesc același dispozitiv cu frații sau părinții. În plus, 1 din 4 școli din sate nu are un laborator funcțional de informatică, iar multe cadre didactice nu au urmat cursuri de alfabetizare digitală.
„Avem tablete, dar nu avem oameni care să le folosească eficient. Educația digitală nu înseamnă să dai o tabletă și gata. Înseamnă conținut, formare, suport tehnic și, mai ales, o strategie coerentă”, afirmă Anca Dumitrescu, expertă în politici educaționale la Centrul pentru Inovație în Educație.
În lipsa unui plan pe termen lung, multe școli improvizează: profesorii imprimă fișe din manuale PDF, copiii folosesc telefoanele părinților pentru teme, iar lecțiile digitale sunt ținute pe WhatsApp.
Viitorul? Hibrid și personalizat
Soluția nu stă în alegerea între carte sau tabletă, ci într-un model de educație hibridă, adaptat realităților locale. În timp ce în marile orașe se pot implementa platforme inteligente și conținuturi digitale personalizate, în satele fără electricitate stabilă primul pas este modernizarea infrastructurii.
„Avem nevoie de un pact național pentru educație digitală, dar care să pornească de la realitatea din sate, nu de la iluzii tehnologice”, susține Iulian Cristache, președintele Federației Asociațiilor de Părinți.
Tableta poate deveni o unealtă revoluționară, dar nu va înlocui rolul formativ al dascălului, al bibliotecii, al învățării lente și profunde. Fără o investiție susținută în formarea profesorilor, în echitate digitală și în conținut educațional de calitate, riscul este ca tableta să devină doar un alt simbol al prăpastiei dintre urban și rural.
În România rurală, viitorul educației nu se decide între ecran și hârtie, ci între includere și excludere. Cartea rămâne coloana vertebrală a formării intelectuale, dar tableta poate fi cheia către o lume mai mare. Împreună, pot construi o școală mai echitabilă, mai adaptată și mai aproape de nevoile reale ale copiilor de la sat.
